Craciun...un cuvant magic. Un cuvant care imi exprima stralucire, fericire, liniste.
Personal, IUBESC Craciunul. Il iubesc pentru ca de Craciun, toate lucrurile imi par frumoase si toti oamenii imi par buni. Pentru ca lumea mea pare intr-o perfecta liniste si armonie. Si pentru ca imi e mai usor sa imi arat dragostea fata de cei dragi. Pentru ca pot sa petrec mai mult timp alaturi de familia mea, mai ales ca tanjesc dupa astfel de zile mai tot timpul. Pentru ca pot sa mananc prajituri, cozonac, sarmale si friptura pana ma satur (hahaha!mai ales prajituri) si sa ma bucur de ele. Pentru ca uit de griji si totul pare usor. Si in final... pentru ca daruiesc si primesc cadouri frumoase.
Si imi mai place ca de Craciun reiau legatura cu persoane cu care nu am mai vorbit de multa vreme, de care imi e dor si cu care imi face intotdeauna placere sa vorbesc.
Exista momente
dificile in viata fiecarui om. Fie ca ele vin mai devreme, fie ca vin mai
tarziu, ele lasa urme adanci in sufletul fiecaruia. Si chiar daca se spune ca
timpul le vindeca pe toate, de fapt nu e chiar asa… Chiar si dupa multa vreme,
cand ranile sufletului s-au vindecat, cicatricile raman si de fiecare data cand
le simti, te intristezi si iti aduci iar aminte de acele momente grele.
Ea…a avut o copilarie frumoasa. A avut parte de liniste, de caldura din
partea familiei si a fost fericita. Apoi insa, nu a mai putut fi. A avut parte
de zile grele, care au consumat-o sufleteste foarte mult. Iar cand a crezut ca
s-a terminat cu suferinta, si-a dat seama ca sufletul ei era pustiu. Pur si
simplu nu s-a mai recunoscut. Nu mai era vesela, radioasa. Nu mai era ea.
Dar a continuat sa lupte si dupa mai
multe luni de zile, dupa indelungate eforturi, incet-incet si-a revenit. Si-a
adus aminte de visurile ei, si-a redescoperit telurile in viata si a redevenit
ceea ce era ea de fapt : o luptatoare !
Poate ca nu te
asteptai s-o revezi intr-o dimineata friguroasa de martie…Arata asa bine, arata
perfect. Timpul trecuse si o transformase intr-o tanara superba. Si poate
tocmai de aceea ai incetinit masina exact cand ai ajuns langa ea, pentru a
putea sa o privesti mai bine. Poate nu stii, dar ea a fost fericita in ziua aceea. Poate si tu ai fost…Poate ai fi vrut sa
opresti, sa cobori si sa te duci la ea. Da, poate ai fi facut asta, daca nu ai fi fost
in intarziere. Si poate ti-a
batut iar inima cu putere si ai simtit ca nu vrei sa mai pleci, ca ai vrea ca
acel moment magic sa dureze o vesnicie…Dar
ai plecat. A TREBUIT. Si a trecut iar timpul…
Poate ai sperat s-o mai vezi. Inca o
data. Si poate ai fi reusit asta in dupa-amiaza aceea din mai, daca ai fi
auzit-o cand te-a strigat…Si aflandu-te in acelasi loc ca in seara aceea tarzie
de martie, ti-ai adus aminte, poate, de EA.
A mai trecut un an si intr-o seara de mai ai trecut iar cu masina pe langa
ea. Poate ai vazut-o abia cand a inceput sa alerge, sperand sa te opreasca.
Poate ai simtit-o si de asta ai incetinit din nou. Si poate ca daca te-ai fi
gandit ca spre tine alearga, ai fi oprit ca sa vezi ce s-a intamplat. Apoi, dupa
cateva zile, intr-o seara de duminica, a trecut pe langa tine, pur si simplu,
dar ai privit-o in graba si poate n-ai recunoscut-o. Si au trecut iar zilele,
pana intr-o zi, cand ea te-a gasit din nou. Si s-a oprit in fata ta, ca si cum
avea ceva sa-ti spuna. Poate ti-ar fi zis ceva, daca nu ai fi fost, ca de
obicei, foarte grabit. Te-ai uitat la ea cu o curiozitate vadita, dar atat.
Poate nu ti-ai dat seama ca era EA… Sau poate ai fugit de ceea ce simteai…
Poate ultima data cand ai vazut-o a fost dupa inca un an, intr-o seara de
sfarsit de vara. Ai vazut-o cum trece prin fata ta si ai privit-o fix. Si desi era
trista, si ea te-a vazut. Surpriza a fost mare, nu se astepta, de aceea s-a
bucurat sa te vada. Poate ca ai simtit din nou acea emotie, dorind ca privirea
ta sa absoarba imaginea ei cat mai bine. Dar apoi ea s-a reintors la lumea ei
trista si prafuita, iar tu la universul tau stralucitor in care ea inca nu isi
avea locul.
Au trecut astfel aproape 4 ani de la prima intalnire, de la prima privire,
de la prima emotie. Poate te intrebi cand ai sa o intalnesti din nou. Si poate
ti-ar placea sa o pastrezi in viata ta, ca sa iti aduca fericire si lumina
multa. Poate ai avea grija de ea, ca de cel mai pretios lucru din intreaga ta
viata. Si poate ca ea ar deveni raza ta de soare, iar tu, soarele ei.
