HAI ROMANIA!

Hello, tuturor!
Stiu ca am lipsit mult timp de pe aici, dar m-am intors cu forte proaspete si informatii noi :D
Asa...ce am facut in ultimul timp? Nu, n-am lenevit, stati linistiti. De exemplu, azi am fost la conferinta de presa a antrenorului nationalei Greciei, Fernando Santos. Cum a fost si ce am observat o sa dezbat pe larg in randurile urmatoare. De asemenea mi-am luat acreditarea pentru meciul de maine seara, pentru ca, ei bine, nu puteam sa lipsesc de la meci! Asa ca voi scrie cateva randuri si despre ce cred eu despre meciul de maine. Enjoy!

Stiu ca blogul meu se numeste "Jurnalul unei fete chic" si totusi scriu postari despre sport, in special fotbal. Dar sa lasam la o parte prejudecatile si sa fim oameni deschisi la minte. Scriu despre ce vreau si ce imi place, si in acest caz, despre fotbal :).

Revenind la ideea de baza, da, azi am participat la conferinta de presa care a avut loc inaintea antrenamentului oficial al nationalei Greciei de pe Arena Nationala. Cu ce impresii am ramas? Intai de toate am avut un soc cand am numarat doar vreo 5-6 jurnaliste (adica femei, da?) si restul doar barbati. De ce? Pentru ca suntem in anul 2013, mileniul III si totusi avem niste menatlitati depasite. E logic ca nu ma asteptam ca lumea jurnalismului sportiv sa fie dominat de femei, dar chiar asa? Pe de alta parte, a fost chiar interesant. Am putut sa observ o multime de lucruri si sa "fur" niste trucuri de la cativa jurnalisti experimentati.

Un lucru foarte tare e ca nu stiu cum am nimerit in mijlocul jurnalistilor greci. Care, bineinteles, erau pregatiti sa afle cat mai multe informatii. Si probabil ca ma vazusera pe mine un fel de veriga slaba (sorry, but you're totally wrong!) pentru ca au tot incercat sa ma descoase. Ca idee, asa, voiau sa afle numarul de telefon al lui Adrian Mutu (voiau sa-i ia un interviu), dar cel mai important, incercau sa afle tactica lui Piturca pentru maine seara. Oh, da! Si in acest scop "nobil", un jurnalist imi tot baga in ochi o foaie pe care schitase el o echipa, din care n-am reusit sa-l deslusesc decat pe Tatarusanu in poarta. A fost amuzant, ce sa zic, dar imi pare rau, dragilor, n-aveam de gand sa ofer astfel de informatii. V-ati ales persoana gresita :))

Apoi, conferinta a fost (oarecum) interesanta. M-a frapat siguranta cu care Santos a afirmat ca nu crede ca o sa se ajunga la penalty-uri si ca desi crede ca echipa noastra va juca bine, ei vor juca si mai bine. (Asta da mentalitate de invingator, poate nu ne-ar strica sa le urmam exemplul si sa facem o schimbare in mentalitatea noastra.. Pe de alta parte, eu as vrea sa ajungem si la penalty-uri, nu conteaza, numai sa ne calificam :D)

De asemenea, atunci cand a fost intrebat de arbitraj, a dat un raspuns cat mai diplomat, spunand ca niciodata nu comenteaza ce fac arbitrii intr-un meci. Tare, nu-i asa? Noi ce avem obiceiul asta: cum am pierdut un meci, criticam arbitrajul...

Dar sa-i lasam la o parte pe greci, mai bine. Cred, chiar cred, ca putem sa jucam bine maine seara, sa castigam si sa ne calificam. Si va incurajez pe toti (cei care vreti, desigur) sa ne bucuram maine seara alaturi de echipa noastra, sa ii impingem de la spate daca va fi nevoie. Eu voi fi acolo, pe stadion si o sa fac asta cu mare drag. Iar cei care preferati sa ii injurati pe jucatori si sa-i criticati, (ca e mai usor, nu?) stati acasa si nu va amarati viata nici macar urmarind meciul la televizor. Pentru ca daca nu credeti, nici minunile nu se vor indeplini.

Ah, si nu, nu sunt naiva. Sunt libera sa cred in ce/cine vreau, cata vreme imi asum asta :) Am de gand sa ma bucur maine seara, asa ca HAI ROMANIA! HAIDETI BAIETI!!!

Si pe final, va las cu o imagine frumoasa, cu singurul moment de bucurie pe care l-am avut la meciul de vineri seara: golul lui Bogdan Stancu :) Poate mai da unul si maine.

 P. S: Sa ne pastram optimismul. Cat timp mai exista o sansa, fie ea si minima, PUTEM sa ne calificam. Hai Romania!!!

Work&travel: An American Experience

Hello, dragilor! Stiu ca am cam disparut in ultima vreme, dar acum am revenit cu o poveste frumoasa :). Sper sa aveti rabdare sa o cititi pana la capat si va promit ca daca o sa reusiti, veti avea multe de invatat. Va las cu povestea.

Un vechi prieten, Augustin, a avut ocazia vara aceasta sa plece in SUA cu programul work&travel. Zilele trecute a hotarat sa ne impartaseasca si noua din impresiile lui despre viata in America (se pare ca nu totul e asa roz cum pare la televizor!!), despre cum l-a schimbat aceasta experienta si despre ce inseamna mai exact work&travel. Personal, as zice ca tot ce a scris el ne poate fi de folos si ne poate deschide ochii, mai ales ca a fost extrem de sincer (aproape brutal, zic eu) si a stiut exact cum sa puna punctul pe "i". Si tocmai fiindca am considerat ca parerile lui ne pot fi utile pe viitor si ca putem invata ceva din ele, am hotarat sa impart cu voi, pe blogul meu, experienta lui americana. Enjoy! :)

"Pareri si impresii la final de program Work&Travel Student in U.S.A…vrute si nevrute!

Nu mai mult de o luna de cand experienta mea americana tocmai s-a incheiat si iata-ma din nou pe taramul mioritic mult tanjit in aceasta vara. Sunt bucuros ca am revenit acasa si trist sa parasesc America tocmai in momentul in care reusisem sa ma bucur de ea si sa o o inteleg ca societate cat de cat. De ce spun asta? Pentru ca prima luna s-a rezumat in unele momente la teama de nou, grija banilor si departarea de casa, incercand pe parcurs sa inlocuiesc cat mai repede aceste ganduri cu bucuria de a calatori si a trai intr-o societate mult mai diversa, cu alte principii si stiluri de viata.
Cum a fost?
Sa incep cum incep toti? Gen AWESOME?!?…As putea, dar nu imi suna bine, prea american as zice pentru gusturile mele. Ei bine, va spun sincer ca a fost o experienta de viata extraordinara, una cum nu mai intalnisem pana acum. Timp de 3 luni mi s-a oferit ocazia sa traiesc diferit, total diferit. In primul rand, a fost incercarea de a trai independent timp de o vara, lucru pe care consider ca orice tanar si-l doreste la un moment dat. Poate nu am reusit chiar intru-totul judecand dupa cifre …dar asta nu mai conteaza. Banii chiar nu aduc fericirea, desi o intretin! Trecand peste acest aspect, sunt bucuros sa pot spune la final ca a fost superb. O calatorie pe un continent nou cum rar ai ocazia sa vizitezi, lucruri si lectii de viata pe care acolo le poti prinde mai usor. Totodata, a fost si prima experienta de munca. Am aflat ce inseamna obligatiile si datoriile unui loc de munca, ce inseamna un loc de munca in strainatate si mai presus de toate ce inseamna sa ai banul tau si sa te gandesti mai relaxat la ziua de maine. Am ajuns acolo din curiozitatea de a incerca ceva nou, oarecum constient de consecintele pe care le implica , printr-un program dezvoltat de guvernul american inca de prin anii ’60. Poate nu perfecta aceasta initiativa, dar foarte benefica pentru ambele parti si spun asta pentru ca S.U.A are nevoie de forta de munca ieftina si sezoniera, iar studentul are si el nevoie de calatorii, experiente noi, tzoale si alte cele.
Am avut ocazia sa vad America din mai multe perspective. Si placute, si neplacute…America poate o fi mahala, sau o tara a luxului si a prosperitatii(uneori cica se imbina armonios, n-as prea crede). Sunt recunoscator pentru ocazia care mi s-a oferit pentru ca mult timp traisem cu impresia societatii americane lasate de filmele occidentale. O impresie gresita bineinteles…da, uneori poate fi ca in filme, dar de cele mai multe ori nu e. E o societate buna in mare masura, ale carei mecanisme si institutii functioneaza. Lucrul asta il simti pe propria piele, chiar daca esti student si nu prea ai habar cu ce se mananca lucrurile enumerate mai sus. E simplu. Muncesti, mananci, consumi ,iti traiesti viata cum stii tu mai bine,iar la final platesti taxe si pe urma cand iesi pe strada vezi in ce sunt investiti banii obtinuti din taxe si impozite…realizezi ca nu e chiar atat de imposibil sa ai o retea bine pusa la punct de drumuri si autostrazi. Si nu e vorba numai de asta…lucrul asta se vede si in muzee,( in Washington D.C majoritatea sunt gratis!) si in institutiile statului, unde lumea are rabdare sa inteleaga de la tine ca emigrant sau turist ce esti si ce vrei, chiar daca nu esti capabil sa te exprimi intocmai in engleza lui americana. Mai presus de toate lucrul asta se vede in servicii. Cred ca a fost cea mai buna lectie despre serviciile de excelenta si tratamentul ireprosabil pe care acestia il ofera clientilor…nu cu mult timp inainte de a ajunge in America, am participat la una dintre conferintele unui excelent antreprenor din Romania, caruia tin sa ii multumesc pentru frumoasa introducere si viziune pe care mi-a oferit-o. Poate nu e de mirare faptul ca in vocabularul american, cuvantul ‘patron’ e utilizat pentru a-l denumi pe client…si nu ar trebui sa ne mire nici faptul ca exista o cultura a bacsisului atata timp cat clientul este multumit, nici fidelitatea de care el da dovada o perioada indelungata si in final, nici armonia care se desfasoara intr-un restaurant, unde doar niste regului de bun simt si putina organizare fac ca lucrurile sa se miste altfel. Sa nu credeti cumva ca ii ridic in slavi pe americani…nicidecum, sunt doar niste oameni ca si noi. Consider ca si ei au problemele lor, ba chiar multe cand vine vorba de obezitate, frecventa utilizarii drogurilor, etc. Pe de alta parte, cred cu tarie ca sunt multe lucruri pe care le putem invata de la ei(din pacate industria marketing-ului si mass media incurajeaza adoptarea unor modele nu tocmai benefice), iar din lucrurile pe care le-am invatat vreau sa le impart cat mai multor persone din jurul meu pentru a ajuta la imbunatatirea imaginii Romaniei si pentru a ne fi noua mai bine!
Ce am invatat?
Am invatat pe propria piele ca DA, America este tara tuturor posibilitatilor! Si la bine si la rau…dar haideti sa ne axam mai mult pe partea pozitiva, caci de prea mult rau cred ca deja suntem satui. America este tara alegerilor, tara unde iti poti depasi statutul de emigrant daca iti pui capul la contributie si nu te rezumi numai la cifre si la ce ai in frigider. E o tara in care totul e posibil, important e sa iti doresti. E o tara in care vezi viziunea si leadership-ul, acolo nu mai sunt doar niste modele teoretice pe care trebuie musai sa le urmam. Asa cum spunea stimabilul antreprenor:,, Raspunsul este DA…care era intrebarea?”, referindu-se la faptul ca trebuie sa fii permanent capabil sa raspunzi nevoii clientilor si sa depasesti asteptarile acestora. Chiar de esti ajutor de ospatar, vei fi nevoit sa inveti initial lucrul asta si sa iti repeti tie insuti ca faci parte din ,,procesul crearii amintirilor pentru clienti in managementul ospitalier” chiar de nu vei pune botul chiar din prima la aceasta fraza. Pe parcurs, vei constientiza ca de fapt chiar este asa si ca merita sa incerci sa faci asta macar pentru a face ziua mai buna cuiva! E o atitudine buna, o atitudine prin care cred cu convingere ca si noi ne putem schimba. Trebuie doar sa VREM, oameni buni! Sa lasam deoparte trecutul si toate frustrarile accumulate, sa visam dar sa si luptam pentru a ne indeplini aceste dorinte, pentru ca ALTFEL nu se poate! Nu putem ramane doar niste melancolici cu privire la vremurile de alta data, cat de bine ne era si cat de cotropiti si nefavorizati din punct de vedere istoric si geografic am fost! Poate a fost asa, poate nu…CERT este ca trebuie sa ne asumam starea actuala in care ne aflam si mai mult decat orice, sa incercam sa o depasim. Ori prin masurile care sunt luate de catre cei de la nivel inalt(Atentie, tot de noi alesi!!!), din punctul meu de vedere Romania nu se indreapta intr-o directie prea buna. Consider ca invatamantul si sanatatea sunt domeniile cheie in care trebuie sa investim neaparat, si din pacate nu pot decat sa constat ca se continua bataia de joc… E timpul sa ne schimbam si sa aducem cu noi o SCHIMBARE! E timpul sa ne asumam mai mult responsabilitatea si sa ne respectam mai mult valorile morale. Hai Romania, trezeste-te!

P.S: Am scris acest articol cu gandul de a impartasi experienta capatata in decursul acestei veri prin intermediul programului Work& Travel in America! Doresc ca prin acesta sa reusesc sa motivez mai mult romanii sa devenim mai optimisti si mai motivati sa aducem schimbarea in tara noastra. In ceea ce ma priveste, sunt doar un student care s-a confruntat cu o incercare noua, o mentalitate noua si care consider ca a avut ce invata. M-as bucura foarte mult daca randurile de mai sus vor reusi sa capteze atentia cat mai multor oameni si sa ii inspire in vreun fel!
Tin pe aceasta cale sa le multumesc parintilor, profesorilor si tuturor persoanelor care m-au sustinut in decursul acestei perioade, in buna masura am ajuns acolo datorita lor si le sunt recunoscator pentru sansa ce mi-a fost oferita!"

Pe final, va las cu cateva poze care mie mi-au placut mult si care mi se par relevante pentru aceasta experienta :D. 
Si de asemenea, va invit sa spunem impreuna HAI, ROMANIA, TREZESTE-TE!!!