I'm back!

Hello, dragilor!

Stiu ca am lipsit nepermis de mult de pe blog, mult mai mult decat mi-am dorit, dar din pacate de multa vreme nu am mai avut timpul, energia si inspiratia necesare pentru a scrie. Da, stiu, e putin trist sa vad cum timpul trece si eu nu mai sunt in stare sa scriu nimic, dar acum m-am intors! :D Sper ca mi-ati dus dorul, pentru ca mie mi-a lipsit enooorm sa va scriu, sa astern cateva randuri  in acest spatiu atat de drag mie.

Intre timp, am incheiat si anul III de facultate, iar acum deja sunt in anul IV. Anul III a fost un an extrem de greu pentru mine (cine zice ca facultatea de drept e usoara, nu stie ce vorbeste), un an plin de provocari, in care am tot incercat sa imi conturez in minte cam ce imi doresc sa realizez in viitor. De obicei pentru mine e destul de simplu sa fac asta, pentru ca aproape intotdeauna stiu ce vreau, dar cand e vorba de lucruri serioase si importante...cantaresc mai mult pana sa iau o decizie (doar sunt balanta, ce naiba?! :)))

Dar acum am rezolvat si dilema asta si stiu exact catre ce ma indrept. :)

In tot timpul asta, mai mult de jumatate de an de cand nu am mai scris, fata chic a crescut, s-a maturizat si a trecut prin atatea.. Dar e bine, e inca aici si e optimista. Mi-a fost dor de blog, mi-a fost tare dor sa scriu si mi-a fost dor de voi, cei care ma cititi. Dar de-acum nu va mai parasesc. Am atatea lucruri despre care sa scriu, atatea de transmis si sper sa va aduc putin optimism si putina lumina in viata. Sper sa si reusesc! :)

Va imbratisez cu drag si dor,
Anca

Valentine's day?

Valentine's day e o prostie. O sărbătoare inventată de nu-ştiu-cine pentru fraierii care nu mai au în ce să creadă. Mai bine aţi crede în Dumnezeu, dragilor, ar fi o alegere mult mai înţeleaptă. El măcar există...

De ce avem nevoie de Valentine's day? Nu trăim în SUA şi totuşi sărbătorim mai ceva ca americanii. Poate că avem nevoie să mai credem în iubire, poate că avem nevoie de mirajul ăsta pe care ni-l oferă toate inimioarele şi dulcegăriile existente pe faţa Pământului. 

Şi ca să fiu rea până la capat, vă dau un mic test. Priviţi-l cu atenţie pe omul ăla de lângă voi, fie el femeie sau bărbat. Priviţi-l bine şi gândiţi-vă: chiar îl iubiţi? Chiar e cazul să vă omorîţi atâta în încercarea de a vă demonstra imensa iubire? Chiar e dragoste adevărată? Chiar, chiar, chiar?!?

Pentru că dacă nu e, nu e niciun motiv pentru care să sărbătoriţi cu atâta înflăcărare (lăsând la o parte ridicolul acestei aşa-zise sărbători..) E ca şi cum v-aţi minţi singuri. Vă amăgiţi şi nu e bine. Şi ar fi mai mult decât recomandabil să faceţi ceva şi să schimbaţi situaţia. Căutaţi-vă iubirea.

Dacă răspunsul la întrebările mele e un mare DA, atunci sunteţi norocoşi. Şi privilegiaţi. Şi apreciaţi asta cât puteţi de mult. Şi sărbătoriţi si Valentine's day, dacă asta simţiţi şi chiar dacă e prea siropos. Doar să faceţi asta discret.

Şi ca un ultim sfat: dragilor, dacă tot aveţi nevoie să credeţi în ceva, credeţi în iubire! În iubirea aia reală care nu te lasă să dormi nopţile, care îţi dă aripi în cele mai grele momente ale vieţii, iubirea despre care ştii sigur că e pentru tine! Lăsaţi la o parte prostia asta cu Valentine's day, n-aveţi nevoie de o zi în care să vă sărbătoriţi iubirea. Puteţi să o sărbătoriţi în fiecare zi dacă vreţi!

P.S.: A nu se înţelege că am ceva cu oamenii care se iubesc. Personal, vă doresc toata fericirea din lume! Am ceva cu cei care pretind că sunt îndrăgostiţi, dar de fapt habar n-au ce-i aia iubire. Doar cu ei am ceva :)

Dragă 2014

Să știi că mă bucur că ai venit în sfârșit. Te-am asteptat. Vreau atâtea de la tine.. Ei bine, știi doar că niciodată nu mă mulțumesc cu puțin.
Ştii, desigur, că vine un moment când încercăm să ne dăm seama la ce suntem buni, ce ştim să facem mai exact. Eu mi-am început anul cu gândul ăsta: să descopăr ce ştiu să fac cel mai bine, să îmi folosesc cât mai bine calităţile şi să încerc să îmi umplu golurile cât de bine pot.
Până acum m-am descurajat de multe ori. Şi e greu să nu o faci atunci când nu ţi-e prea clar ce potenţial ai. Dar de fiecare dată până acum m-am ridicat, m-am mobilizat şi am luat-o de la capăt. Cu siguranţă voi mai renunţa de 1 milion de ori, dar nu mă dau bătută. E foarte important de fapt să nu renunţăm niciodată. Să luptăm, să muncim până la epuizare (dacă e nevoie), dacă vrem să avem rezultate.

Pe de altă parte, de când ai venit, am început să apreciez şi mai tare persoanele pe care le am alături şi clipele petrecute cu acestea. Desigur, am avut parte şi de câteva dezamăgiri, dar fără ele viaţa nu ar fi la fel, nu-i aşa? Cel mai important e să înţelegem că la fel ca bucuriile şi momentele frumoase, şi problemele sunt parte din viaţă şi trebuie acceptate, oricât de greu ne-ar fi..

Eu vreau să fii un an in care să petrec cât de mult timp e posibil cu cei dragi. Vreau un 2014 luminos, dar să fie simplu, chiar banal dacă se poate. Pentru că ştiu sigur că sunt capabilă să-l umplu cu momente speciale. Şi mai vreau sănătate, chiar dacă sună a clişeu. E prea importantă si necesară dacă vrem să realizăm ceva anul acesta.

P.S: Iată că prima luna din 2014 s-a cam dus. Plănuiam să scriu postarea asta încă de pe 1 ianuarie, ba chiar am şi început-o. Însă pe parcurs m-a cam părăsit inspiraţia şi n-am mai reuşit s-o termin. Dar acum, în sesiune, am mai tot timpul inspiraţie (hehe). Prin urmare, e foarte probabil să scriu destul de mult zilele astea :). În plus, după ce m-am gândit destul de mult si deşi nu e perioadă foarte grozavă pentru mine, am hotărât sa nu închid blogul. Mi-e prea drag şi am multe amintiri frumoase legate de el. Aşa că de-acum încolo o să ma "vedeţi" muult mai des pe aici.
Vouă vă doresc tot ce e mai bun pe lume şi vă îndemn să încercaţi să fiţi mai buni, mai toleranţi şi mai calzi de-acum încolo.
Vă pup, dragilor si ne reîntâlnim marţi, când vă invit să citiţi o povestioară despre prietenie şi prieteni adevăraţi.

2013

Hello, dragilor!
În primul rând imi pare foarte rău că nu v-am mai scris...Ultima lună a fost extrem de agitată pentru mine şi nu prea am avut timp de nimic. Dar iată-mă aici, în ultima zi din minunatul an 2013, un an dificil pentru mine, dar plin şi cu momente frumoase şi extrem de surprinzătoare.

Dacă ar fi sa fac un bilanţ pentru anul 2013, aş spune în primul rând că am crescut, m-am maturizat mult. E ceva normal şi e bine că am avut parte de multe experienţe din care am avut ce învăţa. Dar cel mai important e faptul că am cunoscut mulţi oameni. Unii dintre ei mi-au devenit prieteni buni şi împreună am petrecut momente deosebite. Alţii m-au făcut sa trăiesc momente dificile, m-au pus în situaţii neplăcute şi nu le-a păsat de mine. Şi unora, şi altora, vreau să le mulţumesc. Celor dintâi le mulţumesc pentru că au ştiut să fie prieteni adevăraţi, pentru că mi-au fost alături şi la bine, şi la rău. Iar celor din urmă le mulţumesc pentru că datorită lor am devenit şi mai puternică, şi mai hotărâtă decât eram înainte. În plus, m-au învăţat că în anumite situaţii e mai bine să fii mai egoist, şi să te pui pe tine pe primul loc. Aşa că ţin vă mulţumesc încă o dată pentru lecţiile preţioase şi de neuitat!

Am făcut multe schimbări anul ăsta. M-am gândit şi m-am răzgândit. Am pornit într-o direcţie, iar apoi am schimbat-o. Mi-am permis să greşesc mult mai mult decât o făceam înainte. N-a mai contat. Nu m-au mai sufocat temerile, nu le-am mai dat voie. Acelaşi lucru vă sfătuiesc şi pe voi să faceţi: Greşiţi, nu e un capăt de ţară! Greşiţi, dar apoi învăţaţi ceva din greşeli, pentru că numai aşa puteţi deveni mai buni în orice aţi face!

Revenind la schimbări, am schimbat cam tot ce se putea. De la locuinţă (cea de acum e superbă şi un adevărat cămin, un loc căruia îi pot spune "acasă"), până la activităţile pe care le desfăşor acum.

                   (iarna în Bucureşti de la fereastra căsuţei mele)

Mi-am schimbat chiar şi tunsoarea. De fapt, cam de acolo au început schimbările mai radicale. O nouă tunsoare, noi perspective asupra vieţii, noi ţeluri de atins! (Dragi băieţi, nu vă obosiţi prea tare să inţelegeţi cum vine asta, e ceva ce nici măcar noi nu înţelegem prea bine. Dar funcţionează!)

Şi tot anul ăsta am petrecut mai mult timp alături de cei dragi, de la părinţi până la prieteni veeeechi de tot. Au fost momente frumoase, momente speciale care s-au transformat in amintiri deosebite.

Ce îmi doresc de la 2014? Cam tot ce îsi doreşte oricine: sănătate, fericire şi putere de muncă. Restul cred că vin de la sine. Totuşi, am să va scriu pe larg, într-o postare viitoare, ce dorinţe vreau să mi se îndeplineasca în 2014. Pe mine noaptea dintre ani mă va prinde alaturi de prieteni buni, acasă (nu la mine, ci la una dintre cele mai bune prietene ale mele). Vom avea mâncare bună, muzică frumoasă şi sunt sigură că ne vom distra la maxim! Mâine am să vă povestesc cum a fost!

                        (luminiţe în Piteştiul meu drag)

La mulţi ani, dragilor! Să fiţi fericiţi, să vă bucuraţi de noaptea asta şi să păşiţi în noul an fără regrete şi fără temeri. Fiţi curajoşi si iubiţi mult!

HAI ROMANIA!

Hello, tuturor!
Stiu ca am lipsit mult timp de pe aici, dar m-am intors cu forte proaspete si informatii noi :D
Asa...ce am facut in ultimul timp? Nu, n-am lenevit, stati linistiti. De exemplu, azi am fost la conferinta de presa a antrenorului nationalei Greciei, Fernando Santos. Cum a fost si ce am observat o sa dezbat pe larg in randurile urmatoare. De asemenea mi-am luat acreditarea pentru meciul de maine seara, pentru ca, ei bine, nu puteam sa lipsesc de la meci! Asa ca voi scrie cateva randuri si despre ce cred eu despre meciul de maine. Enjoy!

Stiu ca blogul meu se numeste "Jurnalul unei fete chic" si totusi scriu postari despre sport, in special fotbal. Dar sa lasam la o parte prejudecatile si sa fim oameni deschisi la minte. Scriu despre ce vreau si ce imi place, si in acest caz, despre fotbal :).

Revenind la ideea de baza, da, azi am participat la conferinta de presa care a avut loc inaintea antrenamentului oficial al nationalei Greciei de pe Arena Nationala. Cu ce impresii am ramas? Intai de toate am avut un soc cand am numarat doar vreo 5-6 jurnaliste (adica femei, da?) si restul doar barbati. De ce? Pentru ca suntem in anul 2013, mileniul III si totusi avem niste menatlitati depasite. E logic ca nu ma asteptam ca lumea jurnalismului sportiv sa fie dominat de femei, dar chiar asa? Pe de alta parte, a fost chiar interesant. Am putut sa observ o multime de lucruri si sa "fur" niste trucuri de la cativa jurnalisti experimentati.

Un lucru foarte tare e ca nu stiu cum am nimerit in mijlocul jurnalistilor greci. Care, bineinteles, erau pregatiti sa afle cat mai multe informatii. Si probabil ca ma vazusera pe mine un fel de veriga slaba (sorry, but you're totally wrong!) pentru ca au tot incercat sa ma descoase. Ca idee, asa, voiau sa afle numarul de telefon al lui Adrian Mutu (voiau sa-i ia un interviu), dar cel mai important, incercau sa afle tactica lui Piturca pentru maine seara. Oh, da! Si in acest scop "nobil", un jurnalist imi tot baga in ochi o foaie pe care schitase el o echipa, din care n-am reusit sa-l deslusesc decat pe Tatarusanu in poarta. A fost amuzant, ce sa zic, dar imi pare rau, dragilor, n-aveam de gand sa ofer astfel de informatii. V-ati ales persoana gresita :))

Apoi, conferinta a fost (oarecum) interesanta. M-a frapat siguranta cu care Santos a afirmat ca nu crede ca o sa se ajunga la penalty-uri si ca desi crede ca echipa noastra va juca bine, ei vor juca si mai bine. (Asta da mentalitate de invingator, poate nu ne-ar strica sa le urmam exemplul si sa facem o schimbare in mentalitatea noastra.. Pe de alta parte, eu as vrea sa ajungem si la penalty-uri, nu conteaza, numai sa ne calificam :D)

De asemenea, atunci cand a fost intrebat de arbitraj, a dat un raspuns cat mai diplomat, spunand ca niciodata nu comenteaza ce fac arbitrii intr-un meci. Tare, nu-i asa? Noi ce avem obiceiul asta: cum am pierdut un meci, criticam arbitrajul...

Dar sa-i lasam la o parte pe greci, mai bine. Cred, chiar cred, ca putem sa jucam bine maine seara, sa castigam si sa ne calificam. Si va incurajez pe toti (cei care vreti, desigur) sa ne bucuram maine seara alaturi de echipa noastra, sa ii impingem de la spate daca va fi nevoie. Eu voi fi acolo, pe stadion si o sa fac asta cu mare drag. Iar cei care preferati sa ii injurati pe jucatori si sa-i criticati, (ca e mai usor, nu?) stati acasa si nu va amarati viata nici macar urmarind meciul la televizor. Pentru ca daca nu credeti, nici minunile nu se vor indeplini.

Ah, si nu, nu sunt naiva. Sunt libera sa cred in ce/cine vreau, cata vreme imi asum asta :) Am de gand sa ma bucur maine seara, asa ca HAI ROMANIA! HAIDETI BAIETI!!!

Si pe final, va las cu o imagine frumoasa, cu singurul moment de bucurie pe care l-am avut la meciul de vineri seara: golul lui Bogdan Stancu :) Poate mai da unul si maine.

 P. S: Sa ne pastram optimismul. Cat timp mai exista o sansa, fie ea si minima, PUTEM sa ne calificam. Hai Romania!!!