Poate (I)

                Poate iti mai aduci aminte seara aceea friguroasa de martie, cand ai vazut-o pentru prima data. Poate iti mai aduci aminte hotararea pe care o avea in privire cand a venit la tine si ti-a vorbit. Si poate te-a emotionat macar putin modul simplu, firesc in care era acolo, langa tine si te privea. Poate ca ai simtit ca ea este singura care te vede exact asa cum esti, cea care te priveste ca pe un simplu om. Si poate ca tocmai de asta n-ai putut s-o privesti mai mult de 3 secunde, pentru ca aveai impresia ca ar putea reusi cumva, intr-un mod numai de ea cunoscut sa te descopere si sa afle, poate, lucruri pe care nici tu nu stiai ca le adapostesti intr-un colt de suflet. Poate ca inima ta batea cu putere atunci cand ai simtit-o aproape si cand ai privit-o din nou si poate ai fost putin, macar putin, impresionat de naturaletea si feminitatea ei. Poate ca ai stiut ca ea e tot ceea ce iti doresti, ceea ce cauti, dar n-ai stiut ce sa faci. Poate ca ai simtit ca nu ti-e straina, poate ai avut chiar sentimentul ca o cunosti dintotdeauna, dar te-ai speriat… Poate ca nu ai vrut sa pleci apoi, dar a trebuit si nu ai putut sa faci altceva. Si totusi, ai mai privit-o inca o data inainte, poate pentru a-ti imprima mai bine in minte imaginea fetei ei frumoase…Poate ca dupa ce ai plecat te-ai gandit cu melancolie la ea si ti-ai dat seama ca nici macar nu stii cum o cheama. Si poate ai incercat sa-i asociezi imaginea cu tot felul de nume, nereusind sa descoperi insa care ar putea fi numele care sa exprime naturalete, putere, feminitate si hotarare in acelasi timp. Poate ca te-ai mai gandit la ea si ai rememorat acea seara magica, cand erati doar voi doi si stelele si totul parea stralucitor si perfect. Si asa a trecut un an…