N-ai sa intelegi nicicand cum si unde a inceput de fapt totul. A fost un moment in care timpul s-a oprit in loc si ziua aceea putea fi ieri, azi, maine...nu stii exact. Si a fost un spatiu nedefinit, chiar daca locul acela iti este familiar si il cunosti bine. Atunci a fost doar un spatiu in care va aflati tu si ea. Si totusi, n-ai sa intelegi.
Si chiar si atunci cand ea iti va povesti toate lucrurile care s-au intamplat de fapt, tu n-ai sa intelegi. Pentru ca pare nebunesc si ireal si pentru ca poate nu crezi...nu crezi in sufletele-pereche. De aceea, n-ai sa intelegi.
Si nici nu stii macar cat de iubit esti, nici macar nu-ti imaginezi. Nu doar de ea. Ci si de EI, care vor pentru tine ce e mai bun, care iti vor fericirea. Poate n-ai sa crezi toate astea, dar ea, cu rabdarea ei infinita, cu blandetea pe care a dobandit-o in timp, te va face SA CREZI, chiar daca n-ai sa intelegi niciodata...
Ea te va iubi mult, iar tu... o vei iubi si tu, fara sa intelegi vreodata cum a fost posibil totul. Fara sa intelegi ca EI i-au dat aceasta misiune: sa-ti fie alaturi, sa te ghideze in viata, sa te iubeasca, sa te faca fericit. Si sa iti daruiasca din lumina ei. Chiar daca tu, n-ai sa intelegi....
n-am inteles (nu pe bune)
RăspundețiȘtergeree ok, te cred. e o postare mai...complicata, inspirata dintr-o poveste de viata si mai complicata.
Ștergere