Sunt acele momente cand nimic parca nu merge cum trebuie. Cand lupti, te zbati si problemele tot vin... Ma tot gandesc ce n-o fi bine, unde gresesc. Sau poate ma straduiesc prea mult. Poate ar trebui pur si simplu sa ma relaxez si sa iau lucrurile asa cum vin.
Ma enerveaza ca atunci cand reusesc sa am cate o zi buna, apare mereu ceva ce o strica fix in ultimul moment. Cu alte cuvinte, ma inec ca tiganul la mal.
N-ar putea pur si simplu sa fie bine? N-as merita sa fiu si eu macar multumita si sa vad odata rezultate? N-ar putea sa vina si lucruri bune? Ba ar puteaaa...dar vor sa vina? Discutabil.
Am obosit. Am obosit sa sper, sa ma zbat, sa muncesc in zadar. De regula nu ma sperii usor si nici nu ma descurajez cu una-cu doua. Sunt incapatanata mai ceva ca un catar. Spune-mi ca nu voi reusi sa fac ceva anume si-o sa ma doara-n cot. Apoi, o sa iti zambesc dulce si o sa ma pun pe treaba. Nu, nu e nevoie sa iti zic nimic, de regula nu ma obosesc degeaba. Si cand rezultatele se vor vedea, o sa-mi faca maaare placere sa-ti rad in nas si sa iti zic: "Ce spuneai? Ca nu pot? Ia uite!". Apoi o sa iti intorc spatele trufas si-o sa-mi vad de viata ca si pana atunci.
Nu ma intereseaza ce spun sau cred oamenii despre mine. Imi vad de viata, orice-ar fi. Poate sa treaca pe langa mine si Al Treilea Razboi Mondial si eu tot o sa-mi vad de drum. Am invatat ca sunt putini oamenii ale caror pareri chiar conteaza pentru mine si pe aceia ii pot numara pe degete.
Si e bine asa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu