Eram sigura ca o sa revin cu o postare despre fotbal, pentru ca intr-un fel, era o promisiune. Speram totusi ca avea sa fie despre un succes al nationalei noastre, pentru ca deh, speranta moare ultima, iar in cazul meu, de obicei niciodata :). Si totusi, minunea nu s-a produs, dar personal, eram pregatita si pentru un eventual esec.
Desigur ca, din nou, toti jurnalistii au sarit in sus, ca si asa-zisii "suporteri". Am avut insa si placerea sa vad ca au existat si suporteri adevarati (mai putini ce-i drept, dar au existat), care in ciuda rezultatului neplacut pentru noi, au sustinut totusi nationala pana la sfarsitul meciului, chiar daca era destul de evident ca o victorie sau macar un egal nu mai erau posibile.
Si pentru ca in mod evident, vreau sa imi spun parerea, voi spune cum am vazut eu, spectatorul, meciul de aseara. In primul rand am vazut munca si stradanie. Desigur, poate nu la toti fotbalistii nostri, dar nu e cazul sa dam nume. Ideea e ca fotbalul e un sport de echipa, prin urmare ma voi referi la echipa si nu la jucatori individual. Revenind la subiect, ei bine, da! am vazut cum alergau pe acolo si incercau sa deposedeze, sa paseze, sa creeze ocazii. Poate ca nu le-a iesit, poate ca au facut si greseli, dar sa nu uitam ca greseala e ceva omenesc si ca si fotbalistii sunt oameni. In plus, olandezii, au fost chiar buni, iar fundasii lor erau uneori parca de netrecut.
Despre alegerile selectionerului de a titulariza anumiti jucatori care au fost extrem de contestati, ce pot sa zic? A fost hotararea lui, ca doar de aia e selectioner. In plus, si-a asumat alegerile si asa cum a spus si el, daca ar fi facut altfel echipa, poate rezultatul ar fi fost si mai dramatic. Oricum, faptul e consumat si meciul a trecut.
Cred totusi ca jucatorii nu ar trebui sa se demoralizeze. Pur si simplu asa e viata, de multe ori lucrurile nu ne ies asa cum am vrea, dar sa nu uitam ca din greseli invatam! Important e ca mai sunt meciuri si ca le putem castiga daca ne vom organiza mai bine si vom fi mai atenti. Si personal, refuz sa judec echipa nationala, in ciuda rautatilor de care dau peste tot... Si cred ca ar fi mult mai bine daca jurnalistii ar inceta sa critice atat de mult fiecare greseala si sa caute nod in papura pentru orice lucru.
In final, un citat care mie imi place foarte tare si care ma ajuta sa ma mobilizez de fiecare data cand am parte de cate un esec :) :
"Orice sut in fund e un pas inainte."
P.S.: aceasta postare ii este dedicata unei prietene de suflet, care m-a certat ca nu am mai scris nimic pe blog de mult timp (de 2 zile!!!) si care este o fana infocata de-a mea :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu