Jurnalism?

    In clasa a X-a eram extrem de hotarata sa dau admiterea la Facultatea de Jurnalism, asa ca am inceput sa ma documentez si sa ma pregatesc. Eram foarte increzatoare si hotarata si cumva, ma gandeam ca tare mi-ar placea ca intr-o zi sa devin jurnalist sportiv. Dar unul de calitate, care sa stie sa-si faca bine meseria.
    As fi ales acest tip de jurnalism pentru ca e partea cea mai interesanta din jurnalism in opinia mea. Iti ofera posibilitatea de a lua parte la spectacol, dar si de a vorbi si scrie despre el. Iar eu, la vremea aceea urmaream si meciuri de fotbal, si competitii de Formula 1, si sarituri cu schiurile, si meciuri de handbal, si meciuri de tenis, si gimnastica, si si si... Si imi mai si placeau. Asa ca eram destul de documentata si bine pusa in tema cu sporturile, la momentul acela.
    Apoi, in clasa a XII-a, m-am razgandit. Si am hotarat sa dau la Facultatea de Drept, ca deh, asa-mi place mie mereu, sa aleg calea mai grea. Si atunci am renuntat o perioada la ideea de a deveni jurnalist. Am intrat la Drept si nu regret. Imi place facultatea asta, zau! Si nu regret ca am ales-o, pentru ca la momentul acela asa am considerat ca e mai bine. Am gandit si am ales pentru prezent, nu pentru viitor.
    Dar, evident, lucrurile nu au ramas asa. Pe la sfarsitul anului I de facultate am avut ocazia sa incep o colaborare cu un portal feminin. Scriam articole, cu o anumita frecventa, pe diverse teme pe care mi le alegeam singura. Iar cu unele dintre ele chiar am avut succes, pentru ca am primit destule aprecieri. Munca mea nu era remunerata, era un fel de voluntariat, dar imi placea sa fac asta si apreciam mai ales gradul mare de libertate pe care mi-l acordau. Colaborarea cu ei continua si astazi, doar ca din lipsa de timp, scriu mai rar articolele.
    Dupa aceasta oportunitate, mi-am deschis blogul. Asa, ca sa pot sa scriu ce vreau, cum vreau, cand vreau. Iar ulterior s-au ivit si alte oportunitati de colaborare.
    E uimitor insa, cum jurnalismul s-a intors in viata mea dupa aproape 2 ani in care nu m-am mai gandit la o cariera de jurnalist. Ma gandesc ca e destinul. Si ma mai gandesc ca poate, intr-o zi, chiar voi deveni jurnalist de sport, asa cum visam in urma cu 4 ani. Pentru ca as avea ceva de spus si in plus, la noi in Romania, femeile nu prea sunt apreciate in domeniul acesta. Se spune ca la fotbal se pricepe toata lumea, dar nu doar fotbalul e sport. Consider ca mai sunt multe alte sporturi despre care nu prea se scrie si care ar merita sa fie mediatizate. Dar poate ca in timp lucrurile se vor schimba.
    Desigur ca nu ma astept sa devin jurnalist peste noapte. Sunt perfect constienta de faptul ca va trebui sa muncesc mult: sa scriu mult (si bine), sa ma documentez temeinic, sa studiez manuale de jurnalism. Imi doresc sa evoluez de la zi la zi, sa fiu mai buna si consider ca deja incep sa se vada rezultate. Sunt foarte hotarata si cred ca va veni si ziua in care voi reusi.
    Naivitate? Nu. Naiva am fost cand am renuntat la visul meu, cand am considerat ca pot face altceva, ca merit ceva mai bun. Dar mi-am dat seama ca nu conteaza ce faci, atata timp cat iti faci treaba bine, cu seriozitate, cat mai aproape de perfectiune. Si cred ca asta e cheia reusitei. Sa incerci mereu sa fii cat mai bun.
    Asa ca mult succes si voua si indiferent ce ati face, incercati sa va apropiati de perfectiune!

Cu mult drag, A.