In urma cu ceva timp (mai mult), eram o persoana tare perfectionista. Imi placea sa fac lucrurile perfect. Era asa, ca un fix.
Intre timp, m-am trezit la realitate (Hello, reality!) si mi-am dat seama ca nu exista perfectiune si ca prin urmare nu-mi ramane decat sa fac lucrurile cat mai bine.
Nu, perfectiunea nu exista ca stare de fapt. Nu exista persoane perfecte, lucruri perfecte, locuri perfecte. Nu exista decat momente perfecte. Ca atunci cand iti intalnesti pentru prima data sufletul-pereche, il privesti in ochi si inima ta iti spune ca pe el l-a ales... Sau ca momentul cand iti vezi pentru prima data copilul nou-nascut. Sau momentul cand te afli in fata altarului impreuna cu persoana iubita. Sau momentul in care te trezesti dupa o operatie si iti dai seama ca ai scapat cu bine si ca vei fi sanatos din nou. Acestea sunt momente perfecte.
Sunt o persoana creativa si am o imaginatie bogata, dar in marea majoritate a timpului sunt o persoana al naibii de realista si cu picioarele pe pamant. Pragmatica si cu un pronuntat spirit practic. Si da, sunt pozitiva, dar intotdeauna ma raportez la realitate.
Astfel ca, pentru mine nu (mai) exista perfectiune. Dar sunt o idealista.Cred ca pentru fiecare dintre noi exista idealul. Cred ca exista relatia ideala, slujba ideala, familia ideala, casa ideala si tot asa. Toate astea tin de noi si de alegerile pe care le facem. Si de a fi foarte constienti de ceea ce ne dorim de la viata, de ceea ce ne face fericiti.
Si, ca o concluzie de final: NU, perfectiune! DA, idealism!
Cred ca este o diferenta pe care putini o sesizeaza. Si nu este singura, caci si intre realism si pesimism putini fac diferenta, atat ca perceptie cat si ca insusire. Sa speram ca ai dreptate si exista ideal pentru toti. :)
RăspundețiȘtergereDa, e o limita destul de fina intre a tinde spre perfectiune si a avea un ideal si multi nu isi dau seama de ea. Cat despre ideal, exista pentru fiecare dintre noi, pentru ca toti aspiram la ceva, avem niste teluri in viata. Deci, da ;) exista.
ȘtergereNu neaparat toti aspira la ceva. Unii sunt "perfect" multumiti sa fie mediocri :)
ȘtergerePai atunci inseamna ca aspira sa fie mediocri si ca asta e telul lor. Simplu.
ȘtergereR*hat...Eu, care credeam in perfectiune. Nu, n-am crezut niciodata si nici nu cred. Numai nebunii cred in perfectiune si persoanele obsedate de propria persoana. Vietile alea perfecte pe care le duc persoanele perfecte nu sunt asa cum par, adica perfecte. Ok, am facut exces de zel. Una e sa aspiri la un ideal si un alt lucru e sa aspiri la perfectiune. Ideal = tel, perfectiune = nebunie.
RăspundețiȘtergereHaha, ce-am mai ras :)). Imi place la nebunie modul in care ti-ai spus parerea. Eu am zis sa incerc sa nu fiu chiar atat de dura. Dar stii, ai mare dreptate. Ideea aia de perfectiune chiar te face sa o iei razna. Si trebuie sa stii cand sa spui STOP si sa te opresti (asta daca realizezi ca e ceva in neregula, ca altfel...). Dar a avea un ideal, e perfect normal. De asta am scris si despre perfectiune si despre ideal , ca sa se vada diferenta dintre ele ;)
Ștergere