Voluntariat si distractie la amicalul Romaniei cu Trinidad-Tobago

    Din nou cu intarziere (dar mai bine mai tarziu decat niciodata), am reusit sa-mi fac timp sa scriu si despre meciul Romania- Trinidad-Tobago, la care am avut ocazia sa asist, din nou in calitate de voluntar (dupa finala Europa League de anul trecut si finala Cupei Romaniei de anul acesta).
    Si printre invatat, examene (Doamne, sesiunea asta e prea lunga si examenele prea multe!) si alte activitati in care ma implic, am reusit astazi sa "fur" cateva clipe pentru a scrie despre aceasta experienta.
    As fi putut sa nu scriu. Pentru ca deja a trecut mai bine de o saptamana de atunci si poate nu mai intereseaza pe nimeni. Plus ca a fost doar un meci amical cu o echipa slaba (asa ar spune sau poate doar ar gandi, unii). Dar nu conteaza. Eu scriu astazi despre ziua aceea, fiindca mie mi-a placut, m-am distrat si repet, a fost o experienta de viata interesanta.

    Initial planuisem sa ma uit la meci la televizor, dar cand am vazut luni anuntul, am stiut ca vreau sa fiu acolo. Desigur, m-am inscris imediat cum l-am vazut, dar nu mi-am facut prea mari sperante, pentru ca nu era nevoie decat de 30 de voluntari (fata de sambata, cand am fost peste 300). Si totusi, seara, cand am vazut lista si mi-am gasit numele pe ea, m-am bucurat enorm de mult.

Haaai, Romania! (daca nici noi n-am sustinut echipa, nu stiu cine a facut-o)

    Desi nu am avut ceva complicat de facut, ne-am straduit sa ne facem bine treaba, sa fim seriosi si am incercat sa nu gresim ceva.

    Apoi, am vazut meciul din tribuna VIP (yes, lucky us, I know!). Nu au fost multi spectatori, nici la finala Cupei nu a fost stadionul plin, dar acum chiar au fost putini. Am vazut insa multi copii, stiu ca au primit bilete gratis la meci. Cu toate astea ma intreb de ce nu ne mai sustinem echipa nationala. Ok, nu au avut cele mai bune rezultate, dar fara sustinerea noastra, a romanilor, ar fi si greu sa le aiba. Si pot sa spun ca da, o galerie numeroasa, care sa cante si sa-si incurajeze echipa, o poate conduce cu siguranta spre victorie. Si ca exemplu as da galeria Petrolului (ca sa fie un exemplu recent). Cine s-ar fi asteptat inaintea meciului ca Petrolul sa castige in fata CFR-ului? In afara de cei implicati direct (jucatori, antrenori, staff) si de fani? Dar au castigat. Iar fanii lor au stiut cum sa impinga echipa spre victorie inca dinainte sa inceapa meciul si pana cand s-a terminat. Nu zic, si nationala Romaniei a fost incurajata marti seara (eu, cel putin am tipat o gramada si apoi am fost ragusita vreo 3 zile), dar daca in loc de 10.000 de suporteri ar fi fost 50.000, oare n-am fi vazut si mai mult spectacol? Ar trebui sa ne gandim la asta.

    Despre meciul in sine, am sa zic ca e bine ca am castigat. Toti aveam pretentii. Cum ar fi fost sa pierdem in fata unei echipe atat de slab cotate? (la asta se gandeau cu siguranta multi carcotasi) Si totusi, oamenii aia s-au straduit, s-au luptat, au alergat. Dar le-a lipsit ceva. Valoarea probabil. La noi, as spune cam invers. Avem talent, dar parca nu ne place sa alergam, sa muncim, sa obosim. Si chiar daca ma bucur ca am castigat cu 4-0, mi-ar fi placut (probabil nu doar mie) sa dea si altcineva gol decat Marica. Un alt atacant sau un mijlocas. Sau de ce nu, un fundas. Multi ne uitam dupa Goian la cornere sau la lovituri libere, gandindu-ne ca poate capul lui magic va da un gol. N-a fost sa fie. Eh, poate data viitoare. Pana una-alta, bine ca e Marica in forma.
    Revenind la noi, voluntarii, dupa meci am reusit sa facem poze cu niste adevarate personalitati.

Hagiii! O adevarata legenda si un om extraordinar.

Belodedici si glumele lui

Jean Vladoiu, un om amabil si deschis

Falemiii! Cu el am facut poze la inceputul reprizei a doua, fiindca la pauza a trebuit sa ducem iar bannerul pe teren. Mi-a parut rau ca l-am cam deranjat, dar a acceptat incantat sa faca poze cu noi.:)

    Dintre fotbalisti am facut poze doar cu Grozav (da, din nou). A fost oarecum o coincidenta.

    Si cu Torje, care a iesit ultimul si am zis sa nu ratez ocazia.

    Puteam sa mai fac si cu Lazar, dar parca toata lumea voia cate ceva de la el: un grup de copii voia poze si autografe, iar niste reporteri insistenti voiau sa-i ia interviu. Asa ca am zis ca macar eu sa-l las in pace si am renuntat la idee.
    Restul fotbalistilor s-au strecurat de la vestiare, profitand de faptul ca cei de la BGS ii pazeau bine de tot, de parca o armata de teroristi ii pandea. Eh, in fine...astea's regulile probabil.
    Per total a fost o seara frumoasa, de care m-am bucurat la maxim. Inca o dovada a faptului ca exista si fete care chiar apreciaza fotbalul ca sport, ca spectacol. Acum, daca exista multe (probabil prea multe) care-l apreciaza (doar) pentru jucatorii de fotbal (nu pe toti ii putem numi fotbalisti), nu cred ca e cazul sa generalizam. Si in fond, lucrurile frumoase si spectaculoase plac oricui. :)
 

O saptamana de la Finala Cupei Romaniei

 

    Am tot vrut sa scriu despre cum a fost atmosfera la Finala Cupei Romaniei de sambata trecuta, dar din cauza examenelor nu am avut prea mult timp. Asa ca astazi am hotarat sa ma mobilizez si sa scriu cate ceva despre experienta pe care am trait-o cu ocazia acestui meci.

    Sambata am ajuns destul de devreme la stadion, exact cum ni se ceruse. Evident insa ca a trebuit sa asteptam sa ne strangem toti, dar a fost bine pana la urma fiindca ne-am ocupat timpul facand poze in toate modurile posibile si imposibile :). Cate 2, cate 3, poze de grup, poze cu steagul Romaniei (pentru ca niciunul dintre noi nu tinea nici cu Petrolul, nici cu CFR Cluj, asa ca am zis sa fim romani). In fine, dupa ce am tot asteptat, am fost lasati chiar sa intram in vestiar si sa ne schimbam (ma rog, lasate, fiindca baietii au ramas afara sa astepte). Marea "distractie" a venit atunci cand a trebuit sa ne alegem hainele, care erau foarte mari. Numai marimi M si L, dar de fapt cred ca erau L si XL, pentru ca erau prea largi. Asa ca ne-am chinuit sa aranjam tricoul si pantalonii astfel incat sa fim cat de cat prezentabile, ca deh!, asa facem noi fetele. Oricum, baietii nu-si pot macar imagina zarva care era in vestiarul nostru sau modul in care se striga la un moment dat: "Cine are o pereche in plus de jambiere?".
    Sa mai spun de coada care era la baie, pentru ca toate fetele se "oglindeau" de nu se mai saturau? Sau de cateva fete care au venit fericite urland ca au vazut cativa dintre jucatorii Petrolului si ca "erau frumosi rau" ? Mda, cam asa ceva... De parca daca joaca fotbal si apar la televizor, n-ar fi tot oameni...

    Dupa ce s-au schimbat baietii, a dat Domnul si am inceput si noi repetitia. Pe National Arena, chiar daca fanii Petrolului incepusera sa vina deja...Era in jur de ora 18:00. Repetitie, explicatii, ganduri, teama si "Aoleu, daca nu iese bine?". Si dupa o scurta "sedinta tehnica", ca sa-i zic asa, in care ni s-a explicat cum sa ne sincronizam si alte lucruri, ne-am luat steagurile si am trecut la repetitia propriu zisa.

    Tunelul prin care am intrat noi era fix langa peluza in care stateau fanii echipei din Ploiesti. Suporteri adevarati, daca ma intrebati pe mine, pentru ca au stiut cum sa-si incurajeze echipa dinainte sa inceapa meciul si pana s-a terminat. E drept, cand i-am vazut prima data m-am speriat putin vazand ca erau foarte numerosi, dar apoi mi-am dat seama ca oamenii astia au venit de fapt ca sa vada spectacol si sa faca spectacol.

    Au iesit jucatorii la incalzire, noi nu mai aveam rabdare. Asa ca am inceput iar sa facem poze. Poze peste poze, distractie, discutii... In fine. A venit si momentul mult asteptat. A iesit bine show-ul pregatit de noi. Per total, am fost multumiti, iar organizatorii ne-au felicitat. Am vazut si eu inregistrarea si s-a vazut foarte frumos de sus. Trebuie sa recunosc insa ca fanii Petrolului ne-au eclipsat rau de tot, fiindca toata lumea a fost impresionata de ei si a doua zi am citit o multime de articole despre cat de bine s-au organizat si ce spectacol frumos au facut.

    Apoi, am intrat la meci. Bine, prost spus, fiindca cei de la BGS evident ca n-au vrut sa ne lase sa intram de la inceput. Asa ca am pierdut golul (singurul gol! si a mai fost si spectaculos, asa ca am regretat cu adevarat) si am stat sa asteptam destul de mult. Pana la urma, prin nu stiu ce minune, ne-au lasat si pe noi sa intram, dar deja eram plini de nervi.

    Meciul a fost frumos si spectaculos. Am sustinut Petrolul la meciul asta, fiindca nu imi place deloc echipa CFR Cluj (altfel, asa cum cred ca am mai spus, eu tin cu Steaua). Am stat pana la sfarsit, am vazut cum au primit medaliile si cupa si aproape ca am putut sa simt emotia aceea incredibila. Si m-am bucurat pentru ei, chiar cred ca au meritat din plin sa castige :).

    Dupa meci, dupa ce ne-am gasit lucrurile intr-un sfarsit (looong story), am avut voie sa ne alegem cate un steag (eu am luat pentru tata unul cu Universitatea Craiova, din 1991). Am plecat impreuna cu prietenii mei, dar ne-am oprit langa autocarul castigatorilor si am facut evident, din nou, poze.

    Am sa adaug faptul ca m-am distrat mult zilele acelea, cu repetitii, chiar si cu nervi si oboseala, dar a fost bine pana la urma. Am reintalnit oameni pe care ii cunoscusem anul trecut la Finala Europa League si pot sa spun ca ne-am apropiat mai mult cu ocazia asta. Astfel de momente deosebite te fac efectiv sa simti ca traiesti, sa te bucuri si sa iti apreciezi mai mult viata. Si cred ca e foarte important sa traim o viata cat mai distractiva! :)

 

Voluntariat: amical Romania-Trinidad Tobago

   
    Nici nu a trecut bine Finala Cupei Romaniei si iata ca s-a ivit o nou oportunitate pentru un voluntariat, tot la un meci de fotbal. De data aceasta e vorba de amicalul nationalei Romaniei cu nationala statului Trinidad-Tobago. Pentru diseara insa, nu mai avem coregrafie de pregatit, ci doar de dus un banner la centrul terenului. Dar nu conteaza, ideea ca voi fi din nou acolo, in mijlocul spectacolului, ma face tare fericita.
    M-am bucurat foarte tare cand am vazut lista celor selectati si mi-am gasit numele pe ea. Glumeam cu prietenii mei, care vor participa si ei, si spuneam ca am putea chiar sa ne mutam pe National Arena. Chiar ma bucur mult pentru aceasta oportunitate si sper sa fie un nou prilej de a face lucruri interesante si de a ne distra mult.
    P.S.: Meciul se va juca diseara, de la ora 20:45 si va fi televizat de Antena 1.

Voluntariat: Emotii inaintea finalei

   Buuun. A venit si ziua finalei. Abia astept, sincer. Am emotii, dar sunt constructive, ca deh...d'alea negative nu vrem. Cred, chiar cred, ca o sa iasa bine. N-am muncit la fel de mult ca anul trecut, dar nici competitia nu mai e la nivelul de atunci. 

    Am facut aseara aproape 3 ore de repetitii pe National Arena. Ne-am sucit, ne-am invartit, am avut si momente cand nimic nu iesea, dar se intampla. Asa e cand vrei sa faci ceva bine.

    Oricum, astept cu nerabdare sa vina momentul mult asteptat, sa ne facem treaba cat mai bine (sper eu) si....apoi sa ne bucuram de reusita. 

     Pentru cei care vor sa vada nu doar meciul, ci si festivitatea, va recomand sa va uitati diseara pe ProTv in jur de ora 20:30 (intrucat meciul va incepe la 20:45). Sa va uitati cu atentie la coregrafia noastra, cu precadere la steagul cu stema Stelei din 1989. Glumeam, desigur. Bucurati-va de spectacol!

Voluntariat Finala Cupei Romaniei

 

    Dupa ce anul trecut am participat ca voluntar la festivitatea de deschidere a Finalei Europa League, de pe Arena Nationala din Bucuresti, anul acesta am din nou ocazia de a participa in cadrul unui eveniment asemanator. Este vorba despre festivitatea de deschidere si festivitatea de premiere a Finalei Cupei Romaniei, ce va avea loc sambata, 1 iunie, tot pe Arena Nationala.
    M-am inscris ca voluntar la inceputul saptamanii trecute, fiind extrem de incantata ca as putea repeta experienta de anul trecut. Si dupa ce cateva zile bune am asteptat cu nerabdare un mail de confirmare, iata ca sambata seara a venit si vestea buna. Aseara am avut prima intalnire, care s-a desfasurat in cadrul stadionului. Am reintalnit fosti colegi de la festivitatea de anul trecut, unii chiar buni prieteni si desigur ca acest lucru m-a bucurat. Experienta voluntariatului e una foarte frumoasa, ai parte de multe momente deosebite. Dar mai multe despre experienta de anul trecut voi scrie in postarile viitoare.
    Revenind la festivitatea de anul acesta, meciul din finala se va disputa intre Petrolul Ploiesti si CFR Cluj. Nu sunt a fana niciuneia dintre cele 2 echipe, eu tin cu Steaua de cand aveam vreo 5 ani. Dar oricum, ma bucur ca vom putea sa luam parte si la meci. Intotdeauna stiu sa ma bucur de un meci frumos, exact ca de un spectacol. Sunt sigura ca o sa fie si distractie, pe langa munca pe care va trebui sa o depunem la coregrafie. Din ce am vazut, coregrafia nu e complicata, nici macar prea complexa, cum a fost cea de anul trecut. In schimb, va trebui sa ne sincronizam bine si sa ne asezam intr-un anumit mod.
    Maine incep repetitiile la stadion. O sa fie interesant. Abia astept! :)

Sursa foto: www.gsp.ro

BRD Nastase Tiriac Trophy

Nu stiu cum se face dar in ultimele 2 saptamani, de fiecare data cand ma gandeam ca urmeaza sa am si eu cateva zile mai lejere, ajungeam sa le umplu cu tot felul de evenimente si sfarseam prin a ajunge seara tarziu acasa dupa inca o zi extrem de plina. Nu ma plang si nu zic ca e rau, dar uneori parca as vrea sa am un buton de STOP! si sa iau o pauza binemeritata.
Asa a fost si astazi pentru ca de dimineata, buna mea prietena Diana a venit cu propunerea de a merge impreuna sa vedem cateva meciuri la turneul de tenis BRD Nastase Tiriac Trophy. Si eu, bineinteles ca nu aveam sa o refuz, pentru ca deh, asa am eu o slabiciune pentru sport si sportivi (nu neaparat ca mi-ar placea cei frumosi si aratosi, dar am cate un preferat cam din orice disciplina sportiva). Buuun, fericire mare pe mine, mai ales ca si anul trecut mi-am dorit sa ajung si nu am mai reusit (facultate, lucrari, program incarcat bla bla bla). DAR nu si azi!
Azi m-am mobilizat si chiar daca spre seara urma sa am si o sedinta, o conferinta plus o iesire in oras, am zis "Hai s-o fac si pe asta, ca oricum mai e putin si vine sesiunea, si-atunci nu ma mai vede soarele asa des!".

Imi place tenisul. Mereu mi-a placut, asa ca mi-am gasit usor locul pe acolo. Am gasit programul, l-am studiat impreuna si am hotarat sa mergem intai sa vedem meciul de simplu al lui Florian MAYER (GER) cu Flavio CIPOLLA (ITA). Foarte tare, ce pot sa zic. Am stabilit de comun acord cu Diana ca preferatul nostru e Mayer si apoi totul a fost simplu: bineinteles ca noi, ca si majoritatea spectatorilor numai pe el il aplaudam. Se pare ca saracul italian nu prea avea sustinatori, dar deh, asa e in sport. Am stat noi cat am stat si pe la 13:30 ne-am mutat pe terenul semi central, unde se desfasura partida de dublu dintre Nicolas MAHUT& Gilles SIMON (ambii din Franta) si Frantisek CERMAK (CZE)& Michal MERTINAK (SVK). Daca de Mahut si de Simon mai auzisem pana acum, ei bine de cei doi din urma nici pomeneala! Meciul a inceput putin mai tarziu de ora 14, asa cum era programat si tenismanii ne-au cam facut sa ii asteptam, mai ales ca muream de nerabdare sa-i vad (cu atat mai mult cu cat Simon e preferatul meu de vreo cativa ani).
Din pacate, nu le-am purtat noroc francezilor pentru ca au pierdut meciul cu scorul de 6-3, 6-4. Insa mi-a placut mult atmosfera aia de concurs si de sarbatoare. De cum am ajuns la Arenele BNR, parca am pasit intr-o alta lume, o lume tare faina in care "competitie" si "distractie" erau cuvintele cheie. Si desi nu am stat decat vreo 3 ore pe acolo, mi-a placut mult experienta si la anul o sa imi fac timp si o sa ma duc in mai multe zile! DA, am zis!