Hello, tuturor!
Stiu ca am lipsit mult timp de pe aici, dar m-am intors cu forte proaspete si informatii noi :D
Asa...ce am facut in ultimul timp? Nu, n-am lenevit, stati linistiti. De exemplu, azi am fost la conferinta de presa a antrenorului nationalei Greciei, Fernando Santos. Cum a fost si ce am observat o sa dezbat pe larg in randurile urmatoare. De asemenea mi-am luat acreditarea pentru meciul de maine seara, pentru ca, ei bine, nu puteam sa lipsesc de la meci! Asa ca voi scrie cateva randuri si despre ce cred eu despre meciul de maine. Enjoy!
Stiu ca blogul meu se numeste "Jurnalul unei fete chic" si totusi scriu postari despre sport, in special fotbal. Dar sa lasam la o parte prejudecatile si sa fim oameni deschisi la minte. Scriu despre ce vreau si ce imi place, si in acest caz, despre fotbal :).
Revenind la ideea de baza, da, azi am participat la conferinta de presa care a avut loc inaintea antrenamentului oficial al nationalei Greciei de pe Arena Nationala. Cu ce impresii am ramas? Intai de toate am avut un soc cand am numarat doar vreo 5-6 jurnaliste (adica femei, da?) si restul doar barbati. De ce? Pentru ca suntem in anul 2013, mileniul III si totusi avem niste menatlitati depasite. E logic ca nu ma asteptam ca lumea jurnalismului sportiv sa fie dominat de femei, dar chiar asa? Pe de alta parte, a fost chiar interesant. Am putut sa observ o multime de lucruri si sa "fur" niste trucuri de la cativa jurnalisti experimentati.
Un lucru foarte tare e ca nu stiu cum am nimerit in mijlocul jurnalistilor greci. Care, bineinteles, erau pregatiti sa afle cat mai multe informatii. Si probabil ca ma vazusera pe mine un fel de veriga slaba (sorry, but you're totally wrong!) pentru ca au tot incercat sa ma descoase. Ca idee, asa, voiau sa afle numarul de telefon al lui Adrian Mutu (voiau sa-i ia un interviu), dar cel mai important, incercau sa afle tactica lui Piturca pentru maine seara. Oh, da! Si in acest scop "nobil", un jurnalist imi tot baga in ochi o foaie pe care schitase el o echipa, din care n-am reusit sa-l deslusesc decat pe Tatarusanu in poarta. A fost amuzant, ce sa zic, dar imi pare rau, dragilor, n-aveam de gand sa ofer astfel de informatii. V-ati ales persoana gresita :))
Apoi, conferinta a fost (oarecum) interesanta. M-a frapat siguranta cu care Santos a afirmat ca nu crede ca o sa se ajunga la penalty-uri si ca desi crede ca echipa noastra va juca bine, ei vor juca si mai bine. (Asta da mentalitate de invingator, poate nu ne-ar strica sa le urmam exemplul si sa facem o schimbare in mentalitatea noastra.. Pe de alta parte, eu as vrea sa ajungem si la penalty-uri, nu conteaza, numai sa ne calificam :D)
De asemenea, atunci cand a fost intrebat de arbitraj, a dat un raspuns cat mai diplomat, spunand ca niciodata nu comenteaza ce fac arbitrii intr-un meci. Tare, nu-i asa? Noi ce avem obiceiul asta: cum am pierdut un meci, criticam arbitrajul...
Dar sa-i lasam la o parte pe greci, mai bine. Cred, chiar cred, ca putem sa jucam bine maine seara, sa castigam si sa ne calificam. Si va incurajez pe toti (cei care vreti, desigur) sa ne bucuram maine seara alaturi de echipa noastra, sa ii impingem de la spate daca va fi nevoie. Eu voi fi acolo, pe stadion si o sa fac asta cu mare drag. Iar cei care preferati sa ii injurati pe jucatori si sa-i criticati, (ca e mai usor, nu?) stati acasa si nu va amarati viata nici macar urmarind meciul la televizor. Pentru ca daca nu credeti, nici minunile nu se vor indeplini.
Ah, si nu, nu sunt naiva. Sunt libera sa cred in ce/cine vreau, cata vreme imi asum asta :) Am de gand sa ma bucur maine seara, asa ca HAI ROMANIA! HAIDETI BAIETI!!!
Si pe final, va las cu o imagine frumoasa, cu singurul moment de bucurie pe care l-am avut la meciul de vineri seara: golul lui Bogdan Stancu :) Poate mai da unul si maine.
P. S: Sa ne pastram optimismul. Cat timp mai exista o sansa, fie ea si minima, PUTEM sa ne calificam. Hai Romania!!!
"Passionate about my work, in love with my family and dedicated to spreading light. It's contagious!" (Alicia Keys)
Se afișează postările cu eticheta fotbal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fotbal. Afișați toate postările
luni, 18 noiembrie 2013
miercuri, 12 iunie 2013
Voluntariat si distractie la amicalul Romaniei cu Trinidad-Tobago
Din nou cu intarziere (dar mai bine mai tarziu decat niciodata), am reusit sa-mi fac timp sa scriu si despre meciul Romania- Trinidad-Tobago, la care am avut ocazia sa asist, din nou in calitate de voluntar (dupa finala Europa League de anul trecut si finala Cupei Romaniei de anul acesta).
Si printre invatat, examene (Doamne, sesiunea asta e prea lunga si examenele prea multe!) si alte activitati in care ma implic, am reusit astazi sa "fur" cateva clipe pentru a scrie despre aceasta experienta.
As fi putut sa nu scriu. Pentru ca deja a trecut mai bine de o saptamana de atunci si poate nu mai intereseaza pe nimeni. Plus ca a fost doar un meci amical cu o echipa slaba (asa ar spune sau poate doar ar gandi, unii). Dar nu conteaza. Eu scriu astazi despre ziua aceea, fiindca mie mi-a placut, m-am distrat si repet, a fost o experienta de viata interesanta.
Initial planuisem sa ma uit la meci la televizor, dar cand am vazut luni anuntul, am stiut ca vreau sa fiu acolo. Desigur, m-am inscris imediat cum l-am vazut, dar nu mi-am facut prea mari sperante, pentru ca nu era nevoie decat de 30 de voluntari (fata de sambata, cand am fost peste 300). Si totusi, seara, cand am vazut lista si mi-am gasit numele pe ea, m-am bucurat enorm de mult.
Desi nu am avut ceva complicat de facut, ne-am straduit sa ne facem bine treaba, sa fim seriosi si am incercat sa nu gresim ceva.
Apoi, am vazut meciul din tribuna VIP (yes, lucky us, I know!). Nu au fost multi spectatori, nici la finala Cupei nu a fost stadionul plin, dar acum chiar au fost putini. Am vazut insa multi copii, stiu ca au primit bilete gratis la meci. Cu toate astea ma intreb de ce nu ne mai sustinem echipa nationala. Ok, nu au avut cele mai bune rezultate, dar fara sustinerea noastra, a romanilor, ar fi si greu sa le aiba. Si pot sa spun ca da, o galerie numeroasa, care sa cante si sa-si incurajeze echipa, o poate conduce cu siguranta spre victorie. Si ca exemplu as da galeria Petrolului (ca sa fie un exemplu recent). Cine s-ar fi asteptat inaintea meciului ca Petrolul sa castige in fata CFR-ului? In afara de cei implicati direct (jucatori, antrenori, staff) si de fani? Dar au castigat. Iar fanii lor au stiut cum sa impinga echipa spre victorie inca dinainte sa inceapa meciul si pana cand s-a terminat. Nu zic, si nationala Romaniei a fost incurajata marti seara (eu, cel putin am tipat o gramada si apoi am fost ragusita vreo 3 zile), dar daca in loc de 10.000 de suporteri ar fi fost 50.000, oare n-am fi vazut si mai mult spectacol? Ar trebui sa ne gandim la asta.
Despre meciul in sine, am sa zic ca e bine ca am castigat. Toti aveam pretentii. Cum ar fi fost sa pierdem in fata unei echipe atat de slab cotate? (la asta se gandeau cu siguranta multi carcotasi) Si totusi, oamenii aia s-au straduit, s-au luptat, au alergat. Dar le-a lipsit ceva. Valoarea probabil. La noi, as spune cam invers. Avem talent, dar parca nu ne place sa alergam, sa muncim, sa obosim. Si chiar daca ma bucur ca am castigat cu 4-0, mi-ar fi placut (probabil nu doar mie) sa dea si altcineva gol decat Marica. Un alt atacant sau un mijlocas. Sau de ce nu, un fundas. Multi ne uitam dupa Goian la cornere sau la lovituri libere, gandindu-ne ca poate capul lui magic va da un gol. N-a fost sa fie. Eh, poate data viitoare. Pana una-alta, bine ca e Marica in forma.
Revenind la noi, voluntarii, dupa meci am reusit sa facem poze cu niste adevarate personalitati.
Jean Vladoiu, un om amabil si deschis
Falemiii! Cu el am facut poze la inceputul reprizei a doua, fiindca la pauza a trebuit sa ducem iar bannerul pe teren. Mi-a parut rau ca l-am cam deranjat, dar a acceptat incantat sa faca poze cu noi.:)
Puteam sa mai fac si cu Lazar, dar parca toata lumea voia cate ceva de la el: un grup de copii voia poze si autografe, iar niste reporteri insistenti voiau sa-i ia interviu. Asa ca am zis ca macar eu sa-l las in pace si am renuntat la idee.
Restul fotbalistilor s-au strecurat de la vestiare, profitand de faptul ca cei de la BGS ii pazeau bine de tot, de parca o armata de teroristi ii pandea. Eh, in fine...astea's regulile probabil.
Per total a fost o seara frumoasa, de care m-am bucurat la maxim. Inca o dovada a faptului ca exista si fete care chiar apreciaza fotbalul ca sport, ca spectacol. Acum, daca exista multe (probabil prea multe) care-l apreciaza (doar) pentru jucatorii de fotbal (nu pe toti ii putem numi fotbalisti), nu cred ca e cazul sa generalizam. Si in fond, lucrurile frumoase si spectaculoase plac oricui. :)
Si printre invatat, examene (Doamne, sesiunea asta e prea lunga si examenele prea multe!) si alte activitati in care ma implic, am reusit astazi sa "fur" cateva clipe pentru a scrie despre aceasta experienta.
As fi putut sa nu scriu. Pentru ca deja a trecut mai bine de o saptamana de atunci si poate nu mai intereseaza pe nimeni. Plus ca a fost doar un meci amical cu o echipa slaba (asa ar spune sau poate doar ar gandi, unii). Dar nu conteaza. Eu scriu astazi despre ziua aceea, fiindca mie mi-a placut, m-am distrat si repet, a fost o experienta de viata interesanta.
Initial planuisem sa ma uit la meci la televizor, dar cand am vazut luni anuntul, am stiut ca vreau sa fiu acolo. Desigur, m-am inscris imediat cum l-am vazut, dar nu mi-am facut prea mari sperante, pentru ca nu era nevoie decat de 30 de voluntari (fata de sambata, cand am fost peste 300). Si totusi, seara, cand am vazut lista si mi-am gasit numele pe ea, m-am bucurat enorm de mult.
Haaai, Romania! (daca nici noi n-am sustinut echipa, nu stiu cine a facut-o)
Desi nu am avut ceva complicat de facut, ne-am straduit sa ne facem bine treaba, sa fim seriosi si am incercat sa nu gresim ceva.
Apoi, am vazut meciul din tribuna VIP (yes, lucky us, I know!). Nu au fost multi spectatori, nici la finala Cupei nu a fost stadionul plin, dar acum chiar au fost putini. Am vazut insa multi copii, stiu ca au primit bilete gratis la meci. Cu toate astea ma intreb de ce nu ne mai sustinem echipa nationala. Ok, nu au avut cele mai bune rezultate, dar fara sustinerea noastra, a romanilor, ar fi si greu sa le aiba. Si pot sa spun ca da, o galerie numeroasa, care sa cante si sa-si incurajeze echipa, o poate conduce cu siguranta spre victorie. Si ca exemplu as da galeria Petrolului (ca sa fie un exemplu recent). Cine s-ar fi asteptat inaintea meciului ca Petrolul sa castige in fata CFR-ului? In afara de cei implicati direct (jucatori, antrenori, staff) si de fani? Dar au castigat. Iar fanii lor au stiut cum sa impinga echipa spre victorie inca dinainte sa inceapa meciul si pana cand s-a terminat. Nu zic, si nationala Romaniei a fost incurajata marti seara (eu, cel putin am tipat o gramada si apoi am fost ragusita vreo 3 zile), dar daca in loc de 10.000 de suporteri ar fi fost 50.000, oare n-am fi vazut si mai mult spectacol? Ar trebui sa ne gandim la asta.
Despre meciul in sine, am sa zic ca e bine ca am castigat. Toti aveam pretentii. Cum ar fi fost sa pierdem in fata unei echipe atat de slab cotate? (la asta se gandeau cu siguranta multi carcotasi) Si totusi, oamenii aia s-au straduit, s-au luptat, au alergat. Dar le-a lipsit ceva. Valoarea probabil. La noi, as spune cam invers. Avem talent, dar parca nu ne place sa alergam, sa muncim, sa obosim. Si chiar daca ma bucur ca am castigat cu 4-0, mi-ar fi placut (probabil nu doar mie) sa dea si altcineva gol decat Marica. Un alt atacant sau un mijlocas. Sau de ce nu, un fundas. Multi ne uitam dupa Goian la cornere sau la lovituri libere, gandindu-ne ca poate capul lui magic va da un gol. N-a fost sa fie. Eh, poate data viitoare. Pana una-alta, bine ca e Marica in forma.
Revenind la noi, voluntarii, dupa meci am reusit sa facem poze cu niste adevarate personalitati.
Hagiii! O adevarata legenda si un om extraordinar.
Belodedici si glumele lui
Jean Vladoiu, un om amabil si deschis
Falemiii! Cu el am facut poze la inceputul reprizei a doua, fiindca la pauza a trebuit sa ducem iar bannerul pe teren. Mi-a parut rau ca l-am cam deranjat, dar a acceptat incantat sa faca poze cu noi.:)
Dintre fotbalisti am facut poze doar cu Grozav (da, din nou). A fost oarecum o coincidenta.
Si cu Torje, care a iesit ultimul si am zis sa nu ratez ocazia.
Restul fotbalistilor s-au strecurat de la vestiare, profitand de faptul ca cei de la BGS ii pazeau bine de tot, de parca o armata de teroristi ii pandea. Eh, in fine...astea's regulile probabil.
Per total a fost o seara frumoasa, de care m-am bucurat la maxim. Inca o dovada a faptului ca exista si fete care chiar apreciaza fotbalul ca sport, ca spectacol. Acum, daca exista multe (probabil prea multe) care-l apreciaza (doar) pentru jucatorii de fotbal (nu pe toti ii putem numi fotbalisti), nu cred ca e cazul sa generalizam. Si in fond, lucrurile frumoase si spectaculoase plac oricui. :)
sâmbătă, 8 iunie 2013
O saptamana de la Finala Cupei Romaniei
Am tot vrut sa scriu despre cum a fost atmosfera la Finala Cupei Romaniei de sambata trecuta, dar din cauza examenelor nu am avut prea mult timp. Asa ca astazi am hotarat sa ma mobilizez si sa scriu cate ceva despre experienta pe care am trait-o cu ocazia acestui meci.
Sambata am ajuns destul de devreme la stadion, exact cum ni se ceruse. Evident insa ca a trebuit sa asteptam sa ne strangem toti, dar a fost bine pana la urma fiindca ne-am ocupat timpul facand poze in toate modurile posibile si imposibile :). Cate 2, cate 3, poze de grup, poze cu steagul Romaniei (pentru ca niciunul dintre noi nu tinea nici cu Petrolul, nici cu CFR Cluj, asa ca am zis sa fim romani). In fine, dupa ce am tot asteptat, am fost lasati chiar sa intram in vestiar si sa ne schimbam (ma rog, lasate, fiindca baietii au ramas afara sa astepte). Marea "distractie" a venit atunci cand a trebuit sa ne alegem hainele, care erau foarte mari. Numai marimi M si L, dar de fapt cred ca erau L si XL, pentru ca erau prea largi. Asa ca ne-am chinuit sa aranjam tricoul si pantalonii astfel incat sa fim cat de cat prezentabile, ca deh!, asa facem noi fetele. Oricum, baietii nu-si pot macar imagina zarva care era in vestiarul nostru sau modul in care se striga la un moment dat: "Cine are o pereche in plus de jambiere?".
Sa mai spun de coada care era la baie, pentru ca toate fetele se "oglindeau" de nu se mai saturau? Sau de cateva fete care au venit fericite urland ca au vazut cativa dintre jucatorii Petrolului si ca "erau frumosi rau" ? Mda, cam asa ceva... De parca daca joaca fotbal si apar la televizor, n-ar fi tot oameni...
Dupa ce s-au schimbat baietii, a dat Domnul si am inceput si noi repetitia. Pe National Arena, chiar daca fanii Petrolului incepusera sa vina deja...Era in jur de ora 18:00. Repetitie, explicatii, ganduri, teama si "Aoleu, daca nu iese bine?". Si dupa o scurta "sedinta tehnica", ca sa-i zic asa, in care ni s-a explicat cum sa ne sincronizam si alte lucruri, ne-am luat steagurile si am trecut la repetitia propriu zisa.
Tunelul prin care am intrat noi era fix langa peluza in care stateau fanii echipei din Ploiesti. Suporteri adevarati, daca ma intrebati pe mine, pentru ca au stiut cum sa-si incurajeze echipa dinainte sa inceapa meciul si pana s-a terminat. E drept, cand i-am vazut prima data m-am speriat putin vazand ca erau foarte numerosi, dar apoi mi-am dat seama ca oamenii astia au venit de fapt ca sa vada spectacol si sa faca spectacol.
Au iesit jucatorii la incalzire, noi nu mai aveam rabdare. Asa ca am inceput iar sa facem poze. Poze peste poze, distractie, discutii... In fine. A venit si momentul mult asteptat. A iesit bine show-ul pregatit de noi. Per total, am fost multumiti, iar organizatorii ne-au felicitat. Am vazut si eu inregistrarea si s-a vazut foarte frumos de sus. Trebuie sa recunosc insa ca fanii Petrolului ne-au eclipsat rau de tot, fiindca toata lumea a fost impresionata de ei si a doua zi am citit o multime de articole despre cat de bine s-au organizat si ce spectacol frumos au facut.
Apoi, am intrat la meci. Bine, prost spus, fiindca cei de la BGS evident ca n-au vrut sa ne lase sa intram de la inceput. Asa ca am pierdut golul (singurul gol! si a mai fost si spectaculos, asa ca am regretat cu adevarat) si am stat sa asteptam destul de mult. Pana la urma, prin nu stiu ce minune, ne-au lasat si pe noi sa intram, dar deja eram plini de nervi.
Meciul a fost frumos si spectaculos. Am sustinut Petrolul la meciul asta, fiindca nu imi place deloc echipa CFR Cluj (altfel, asa cum cred ca am mai spus, eu tin cu Steaua). Am stat pana la sfarsit, am vazut cum au primit medaliile si cupa si aproape ca am putut sa simt emotia aceea incredibila. Si m-am bucurat pentru ei, chiar cred ca au meritat din plin sa castige :).
Dupa meci, dupa ce ne-am gasit lucrurile intr-un sfarsit (looong story), am avut voie sa ne alegem cate un steag (eu am luat pentru tata unul cu Universitatea Craiova, din 1991). Am plecat impreuna cu prietenii mei, dar ne-am oprit langa autocarul castigatorilor si am facut evident, din nou, poze.
Am sa adaug faptul ca m-am distrat mult zilele acelea, cu repetitii, chiar si cu nervi si oboseala, dar a fost bine pana la urma. Am reintalnit oameni pe care ii cunoscusem anul trecut la Finala Europa League si pot sa spun ca ne-am apropiat mai mult cu ocazia asta. Astfel de momente deosebite te fac efectiv sa simti ca traiesti, sa te bucuri si sa iti apreciezi mai mult viata. Si cred ca e foarte important sa traim o viata cat mai distractiva! :)
marți, 4 iunie 2013
Voluntariat: amical Romania-Trinidad Tobago
Nici nu a trecut bine Finala Cupei Romaniei si iata ca s-a ivit o nou oportunitate pentru un voluntariat, tot la un meci de fotbal. De data aceasta e vorba de amicalul nationalei Romaniei cu nationala statului Trinidad-Tobago. Pentru diseara insa, nu mai avem coregrafie de pregatit, ci doar de dus un banner la centrul terenului. Dar nu conteaza, ideea ca voi fi din nou acolo, in mijlocul spectacolului, ma face tare fericita.
M-am bucurat foarte tare cand am vazut lista celor selectati si mi-am gasit numele pe ea. Glumeam cu prietenii mei, care vor participa si ei, si spuneam ca am putea chiar sa ne mutam pe National Arena. Chiar ma bucur mult pentru aceasta oportunitate si sper sa fie un nou prilej de a face lucruri interesante si de a ne distra mult.
P.S.: Meciul se va juca diseara, de la ora 20:45 si va fi televizat de Antena 1.
sâmbătă, 1 iunie 2013
Voluntariat: Emotii inaintea finalei
Oricum, astept cu nerabdare sa vina momentul mult asteptat, sa ne facem treaba cat mai bine (sper eu) si....apoi sa ne bucuram de reusita.
Pentru cei care vor sa vada nu doar meciul, ci si festivitatea, va recomand sa va uitati diseara pe ProTv in jur de ora 20:30 (intrucat meciul va incepe la 20:45). Sa va uitati cu atentie la coregrafia noastra, cu precadere la steagul cu stema Stelei din 1989. Glumeam, desigur. Bucurati-va de spectacol!
marți, 28 mai 2013
Voluntariat Finala Cupei Romaniei
Dupa ce anul trecut am participat ca voluntar la festivitatea de deschidere a Finalei Europa League, de pe Arena Nationala din Bucuresti, anul acesta am din nou ocazia de a participa in cadrul unui eveniment asemanator. Este vorba despre festivitatea de deschidere si festivitatea de premiere a Finalei Cupei Romaniei, ce va avea loc sambata, 1 iunie, tot pe Arena Nationala.
M-am inscris ca voluntar la inceputul saptamanii trecute, fiind extrem de incantata ca as putea repeta experienta de anul trecut. Si dupa ce cateva zile bune am asteptat cu nerabdare un mail de confirmare, iata ca sambata seara a venit si vestea buna. Aseara am avut prima intalnire, care s-a desfasurat in cadrul stadionului. Am reintalnit fosti colegi de la festivitatea de anul trecut, unii chiar buni prieteni si desigur ca acest lucru m-a bucurat. Experienta voluntariatului e una foarte frumoasa, ai parte de multe momente deosebite. Dar mai multe despre experienta de anul trecut voi scrie in postarile viitoare.
Revenind la festivitatea de anul acesta, meciul din finala se va disputa intre Petrolul Ploiesti si CFR Cluj. Nu sunt a fana niciuneia dintre cele 2 echipe, eu tin cu Steaua de cand aveam vreo 5 ani. Dar oricum, ma bucur ca vom putea sa luam parte si la meci. Intotdeauna stiu sa ma bucur de un meci frumos, exact ca de un spectacol. Sunt sigura ca o sa fie si distractie, pe langa munca pe care va trebui sa o depunem la coregrafie. Din ce am vazut, coregrafia nu e complicata, nici macar prea complexa, cum a fost cea de anul trecut. In schimb, va trebui sa ne sincronizam bine si sa ne asezam intr-un anumit mod.
Maine incep repetitiile la stadion. O sa fie interesant. Abia astept! :)
Sursa foto: www.gsp.ro
miercuri, 27 martie 2013
Si fotbalistii sunt oameni
Eram sigura ca o sa revin cu o postare despre fotbal, pentru ca intr-un fel, era o promisiune. Speram totusi ca avea sa fie despre un succes al nationalei noastre, pentru ca deh, speranta moare ultima, iar in cazul meu, de obicei niciodata :). Si totusi, minunea nu s-a produs, dar personal, eram pregatita si pentru un eventual esec.
Desigur ca, din nou, toti jurnalistii au sarit in sus, ca si asa-zisii "suporteri". Am avut insa si placerea sa vad ca au existat si suporteri adevarati (mai putini ce-i drept, dar au existat), care in ciuda rezultatului neplacut pentru noi, au sustinut totusi nationala pana la sfarsitul meciului, chiar daca era destul de evident ca o victorie sau macar un egal nu mai erau posibile.
Si pentru ca in mod evident, vreau sa imi spun parerea, voi spune cum am vazut eu, spectatorul, meciul de aseara. In primul rand am vazut munca si stradanie. Desigur, poate nu la toti fotbalistii nostri, dar nu e cazul sa dam nume. Ideea e ca fotbalul e un sport de echipa, prin urmare ma voi referi la echipa si nu la jucatori individual. Revenind la subiect, ei bine, da! am vazut cum alergau pe acolo si incercau sa deposedeze, sa paseze, sa creeze ocazii. Poate ca nu le-a iesit, poate ca au facut si greseli, dar sa nu uitam ca greseala e ceva omenesc si ca si fotbalistii sunt oameni. In plus, olandezii, au fost chiar buni, iar fundasii lor erau uneori parca de netrecut.
Despre alegerile selectionerului de a titulariza anumiti jucatori care au fost extrem de contestati, ce pot sa zic? A fost hotararea lui, ca doar de aia e selectioner. In plus, si-a asumat alegerile si asa cum a spus si el, daca ar fi facut altfel echipa, poate rezultatul ar fi fost si mai dramatic. Oricum, faptul e consumat si meciul a trecut.
Cred totusi ca jucatorii nu ar trebui sa se demoralizeze. Pur si simplu asa e viata, de multe ori lucrurile nu ne ies asa cum am vrea, dar sa nu uitam ca din greseli invatam! Important e ca mai sunt meciuri si ca le putem castiga daca ne vom organiza mai bine si vom fi mai atenti. Si personal, refuz sa judec echipa nationala, in ciuda rautatilor de care dau peste tot... Si cred ca ar fi mult mai bine daca jurnalistii ar inceta sa critice atat de mult fiecare greseala si sa caute nod in papura pentru orice lucru.
In final, un citat care mie imi place foarte tare si care ma ajuta sa ma mobilizez de fiecare data cand am parte de cate un esec :) :
"Orice sut in fund e un pas inainte."
P.S.: aceasta postare ii este dedicata unei prietene de suflet, care m-a certat ca nu am mai scris nimic pe blog de mult timp (de 2 zile!!!) si care este o fana infocata de-a mea :)
Desigur ca, din nou, toti jurnalistii au sarit in sus, ca si asa-zisii "suporteri". Am avut insa si placerea sa vad ca au existat si suporteri adevarati (mai putini ce-i drept, dar au existat), care in ciuda rezultatului neplacut pentru noi, au sustinut totusi nationala pana la sfarsitul meciului, chiar daca era destul de evident ca o victorie sau macar un egal nu mai erau posibile.
Si pentru ca in mod evident, vreau sa imi spun parerea, voi spune cum am vazut eu, spectatorul, meciul de aseara. In primul rand am vazut munca si stradanie. Desigur, poate nu la toti fotbalistii nostri, dar nu e cazul sa dam nume. Ideea e ca fotbalul e un sport de echipa, prin urmare ma voi referi la echipa si nu la jucatori individual. Revenind la subiect, ei bine, da! am vazut cum alergau pe acolo si incercau sa deposedeze, sa paseze, sa creeze ocazii. Poate ca nu le-a iesit, poate ca au facut si greseli, dar sa nu uitam ca greseala e ceva omenesc si ca si fotbalistii sunt oameni. In plus, olandezii, au fost chiar buni, iar fundasii lor erau uneori parca de netrecut.
Despre alegerile selectionerului de a titulariza anumiti jucatori care au fost extrem de contestati, ce pot sa zic? A fost hotararea lui, ca doar de aia e selectioner. In plus, si-a asumat alegerile si asa cum a spus si el, daca ar fi facut altfel echipa, poate rezultatul ar fi fost si mai dramatic. Oricum, faptul e consumat si meciul a trecut.
Cred totusi ca jucatorii nu ar trebui sa se demoralizeze. Pur si simplu asa e viata, de multe ori lucrurile nu ne ies asa cum am vrea, dar sa nu uitam ca din greseli invatam! Important e ca mai sunt meciuri si ca le putem castiga daca ne vom organiza mai bine si vom fi mai atenti. Si personal, refuz sa judec echipa nationala, in ciuda rautatilor de care dau peste tot... Si cred ca ar fi mult mai bine daca jurnalistii ar inceta sa critice atat de mult fiecare greseala si sa caute nod in papura pentru orice lucru.
In final, un citat care mie imi place foarte tare si care ma ajuta sa ma mobilizez de fiecare data cand am parte de cate un esec :) :
"Orice sut in fund e un pas inainte."
P.S.: aceasta postare ii este dedicata unei prietene de suflet, care m-a certat ca nu am mai scris nimic pe blog de mult timp (de 2 zile!!!) si care este o fana infocata de-a mea :)
sâmbătă, 23 martie 2013
Si ce daca?
Bun, Ungaria- Romania. 2-2...asta a fost scorul. Si bineinteles, toata populatia Romaniei a sarit in aer. Ca Goian a facut si a dres, ca Bogdan Stancu a ratat, ca Mutu a imbatranit, ca ala si alalalt.... Pe bune? Adica, pe buneee? Acum ne luam de toata echipa ca n-a jucat bine, dar inainte de meci ce faceam? Ziceam ca echipa e buna, ca poata sa faca un meci bun, ca suntem ROMANI si in plus ii blamam pe unguri. Iar acum...ei bine, acum am uitat ce-a fost inainte de meci.
Pai daaa, ca asa facem noi romanii. Intai laudam si apoi blamam. Si ma gandesc eu acum: daca Goian nu juca asa cum a facut-o (nu zic prost, pentru ca nu sunt as in ale fotbalului, dar o idee am si eu), daca Bogdan Stancu nu rata cu poarta goala si dadea gol atunci, daca toata echipa juca bine? Ce faceam atunci? Sa va zic eu: atunci toti ne-am fi mandrit cu echipa noastra minunata, toti am fi zis ca Piturca e cel mai tare bla-bla-bla, ca vai ce atacanti de valoare avem noi si ce fundasi de exceptie.
Si ma intreb eu acum: oare nu tocmai asta e frumusetea fotbalului? Sa stii ca castigi, dar mai ales sa stii sa pierzi? Pentru ca ei bine, nici macar cele mai bune echipe de fotbal din lume (vezi FC Barcelona) nu sunt scutite de esecuri, de meciuri pierdute.
Zicea Winston Churchill odata: "Succesul este abilitatea de a trece de la un esec la altul fara a-ti pierde entuziasmul." Nimic mai adevarat. Si atunci, de ce sa nu-i incurajam pe baieti, de ce sa nu credem in ei, in ciuda meciului mai slab facut aseara? Eu ii sustin si cred in ei pana la capat, ca doar n-o sa tin cu alta echipa nationala, doar pentru ca uneori nationala tarii mele joaca mai prost.
Asa ca, hai baieti! Aratati de ce sunteti in stare si nu va pierdeti entuziasmul! :)
Pai daaa, ca asa facem noi romanii. Intai laudam si apoi blamam. Si ma gandesc eu acum: daca Goian nu juca asa cum a facut-o (nu zic prost, pentru ca nu sunt as in ale fotbalului, dar o idee am si eu), daca Bogdan Stancu nu rata cu poarta goala si dadea gol atunci, daca toata echipa juca bine? Ce faceam atunci? Sa va zic eu: atunci toti ne-am fi mandrit cu echipa noastra minunata, toti am fi zis ca Piturca e cel mai tare bla-bla-bla, ca vai ce atacanti de valoare avem noi si ce fundasi de exceptie.
Si ma intreb eu acum: oare nu tocmai asta e frumusetea fotbalului? Sa stii ca castigi, dar mai ales sa stii sa pierzi? Pentru ca ei bine, nici macar cele mai bune echipe de fotbal din lume (vezi FC Barcelona) nu sunt scutite de esecuri, de meciuri pierdute.
Zicea Winston Churchill odata: "Succesul este abilitatea de a trece de la un esec la altul fara a-ti pierde entuziasmul." Nimic mai adevarat. Si atunci, de ce sa nu-i incurajam pe baieti, de ce sa nu credem in ei, in ciuda meciului mai slab facut aseara? Eu ii sustin si cred in ei pana la capat, ca doar n-o sa tin cu alta echipa nationala, doar pentru ca uneori nationala tarii mele joaca mai prost.
Asa ca, hai baieti! Aratati de ce sunteti in stare si nu va pierdeti entuziasmul! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)











