sâmbătă, 8 iunie 2013

O saptamana de la Finala Cupei Romaniei

 

    Am tot vrut sa scriu despre cum a fost atmosfera la Finala Cupei Romaniei de sambata trecuta, dar din cauza examenelor nu am avut prea mult timp. Asa ca astazi am hotarat sa ma mobilizez si sa scriu cate ceva despre experienta pe care am trait-o cu ocazia acestui meci.


    Sambata am ajuns destul de devreme la stadion, exact cum ni se ceruse. Evident insa ca a trebuit sa asteptam sa ne strangem toti, dar a fost bine pana la urma fiindca ne-am ocupat timpul facand poze in toate modurile posibile si imposibile :). Cate 2, cate 3, poze de grup, poze cu steagul Romaniei (pentru ca niciunul dintre noi nu tinea nici cu Petrolul, nici cu CFR Cluj, asa ca am zis sa fim romani). In fine, dupa ce am tot asteptat, am fost lasati chiar sa intram in vestiar si sa ne schimbam (ma rog, lasate, fiindca baietii au ramas afara sa astepte). Marea "distractie" a venit atunci cand a trebuit sa ne alegem hainele, care erau foarte mari. Numai marimi M si L, dar de fapt cred ca erau L si XL, pentru ca erau prea largi. Asa ca ne-am chinuit sa aranjam tricoul si pantalonii astfel incat sa fim cat de cat prezentabile, ca deh!, asa facem noi fetele. Oricum, baietii nu-si pot macar imagina zarva care era in vestiarul nostru sau modul in care se striga la un moment dat: "Cine are o pereche in plus de jambiere?".
    Sa mai spun de coada care era la baie, pentru ca toate fetele se "oglindeau" de nu se mai saturau? Sau de cateva fete care au venit fericite urland ca au vazut cativa dintre jucatorii Petrolului si ca "erau frumosi rau" ? Mda, cam asa ceva... De parca daca joaca fotbal si apar la televizor, n-ar fi tot oameni...


    Dupa ce s-au schimbat baietii, a dat Domnul si am inceput si noi repetitia. Pe National Arena, chiar daca fanii Petrolului incepusera sa vina deja...Era in jur de ora 18:00. Repetitie, explicatii, ganduri, teama si "Aoleu, daca nu iese bine?". Si dupa o scurta "sedinta tehnica", ca sa-i zic asa, in care ni s-a explicat cum sa ne sincronizam si alte lucruri, ne-am luat steagurile si am trecut la repetitia propriu zisa.


    Tunelul prin care am intrat noi era fix langa peluza in care stateau fanii echipei din Ploiesti. Suporteri adevarati, daca ma intrebati pe mine, pentru ca au stiut cum sa-si incurajeze echipa dinainte sa inceapa meciul si pana s-a terminat. E drept, cand i-am vazut prima data m-am speriat putin vazand ca erau foarte numerosi, dar apoi mi-am dat seama ca oamenii astia au venit de fapt ca sa vada spectacol si sa faca spectacol.


    Au iesit jucatorii la incalzire, noi nu mai aveam rabdare. Asa ca am inceput iar sa facem poze. Poze peste poze, distractie, discutii... In fine. A venit si momentul mult asteptat. A iesit bine show-ul pregatit de noi. Per total, am fost multumiti, iar organizatorii ne-au felicitat. Am vazut si eu inregistrarea si s-a vazut foarte frumos de sus. Trebuie sa recunosc insa ca fanii Petrolului ne-au eclipsat rau de tot, fiindca toata lumea a fost impresionata de ei si a doua zi am citit o multime de articole despre cat de bine s-au organizat si ce spectacol frumos au facut.


    Apoi, am intrat la meci. Bine, prost spus, fiindca cei de la BGS evident ca n-au vrut sa ne lase sa intram de la inceput. Asa ca am pierdut golul (singurul gol! si a mai fost si spectaculos, asa ca am regretat cu adevarat) si am stat sa asteptam destul de mult. Pana la urma, prin nu stiu ce minune, ne-au lasat si pe noi sa intram, dar deja eram plini de nervi.


    Meciul a fost frumos si spectaculos. Am sustinut Petrolul la meciul asta, fiindca nu imi place deloc echipa CFR Cluj (altfel, asa cum cred ca am mai spus, eu tin cu Steaua). Am stat pana la sfarsit, am vazut cum au primit medaliile si cupa si aproape ca am putut sa simt emotia aceea incredibila. Si m-am bucurat pentru ei, chiar cred ca au meritat din plin sa castige :).


    Dupa meci, dupa ce ne-am gasit lucrurile intr-un sfarsit (looong story), am avut voie sa ne alegem cate un steag (eu am luat pentru tata unul cu Universitatea Craiova, din 1991). Am plecat impreuna cu prietenii mei, dar ne-am oprit langa autocarul castigatorilor si am facut evident, din nou, poze.




    Am sa adaug faptul ca m-am distrat mult zilele acelea, cu repetitii, chiar si cu nervi si oboseala, dar a fost bine pana la urma. Am reintalnit oameni pe care ii cunoscusem anul trecut la Finala Europa League si pot sa spun ca ne-am apropiat mai mult cu ocazia asta. Astfel de momente deosebite te fac efectiv sa simti ca traiesti, sa te bucuri si sa iti apreciezi mai mult viata. Si cred ca e foarte important sa traim o viata cat mai distractiva! :)


 

3 comentarii:

  1. Totul e bine cand se termina cu bine. Ma bucur ca a meritat efortul :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, pot sa afirm cu tarie ca a fost superrrr! Atmosfera superba, suporteri adevarati si spectacol :) Chiar m-am distrat.

      Ștergere
    2. Asta e tot ce conteaza :)

      Ștergere